în luna aprilie, hedonism
Am ajuns la ai mei, lucru tot mai rar, și a fost atât de bine, încât părea că nu mai contează nimic altceva. Dar a venit George cu vestea lui definitivă.
Am ajuns la ai mei, lucru tot mai rar, și a fost atât de bine, încât părea că nu mai contează nimic altceva. Dar a venit George cu vestea lui definitivă.
în luna mai, Zilele de poezie "Constantin Virgil Bănescu".
Chiar și acum mi-e greu să-i scriu numele între ghilimele. Am fost la prima ediție a acestui eveniment de la Târgoviște, bucurându-mă și întristându-mă deopotrivă, în acea atmosferă apăsătoare, deși luminoasă.
Spre sfârșitul lunii, am citit în ultima ediție Euridice, un cenaclu rămas fără dreptul de veto al lui Marin Mincu. Mi s-a părut ușor straniu, totuși, să am o lectură într-un cenaclu cu un merit extraordinar în literatura anilor 2000, dar în a cărui laborator nu mi s-a permis să particip. În fond, Marin Mincu avea tot dreptul să-i placă sau nu pe unii oameni, deși pentru mine acest om respectabil rămâne un mister înfricoșător, intact. Concluzia Ștefaniei Mincu, în urma lecturii mele: “Gabriel Daliș se află în coada douămiiștilor.” Să mă ierte Dumnezeu, dar până atunci n-am bănuit măcar că douămiiștii au coadă. Și încă nu-s convins. Cine știe ce lighioane vede această doamnă!
în luna iunie, la TNCP
Am participat cu o lectură în cadrul Târgului Național al Cărții de Poezie, împreună cu Moni Stănilă și alți poeți. Lectura (din cartea în curs de pregătire, : până mereu), a însemnat foarte mult, iar materialul pe care l-a scris Radu Vancu despre mine, Un poet adevărat, m-a bucurat. Îi mulțumesc Mirunei Vlada pentru oportunitatea acestei lecturi.
Chiar și acum mi-e greu să-i scriu numele între ghilimele. Am fost la prima ediție a acestui eveniment de la Târgoviște, bucurându-mă și întristându-mă deopotrivă, în acea atmosferă apăsătoare, deși luminoasă.
Spre sfârșitul lunii, am citit în ultima ediție Euridice, un cenaclu rămas fără dreptul de veto al lui Marin Mincu. Mi s-a părut ușor straniu, totuși, să am o lectură într-un cenaclu cu un merit extraordinar în literatura anilor 2000, dar în a cărui laborator nu mi s-a permis să particip. În fond, Marin Mincu avea tot dreptul să-i placă sau nu pe unii oameni, deși pentru mine acest om respectabil rămâne un mister înfricoșător, intact. Concluzia Ștefaniei Mincu, în urma lecturii mele: “Gabriel Daliș se află în coada douămiiștilor.” Să mă ierte Dumnezeu, dar până atunci n-am bănuit măcar că douămiiștii au coadă. Și încă nu-s convins. Cine știe ce lighioane vede această doamnă!
în luna iunie, la TNCP
Am participat cu o lectură în cadrul Târgului Național al Cărții de Poezie, împreună cu Moni Stănilă și alți poeți. Lectura (din cartea în curs de pregătire, : până mereu), a însemnat foarte mult, iar materialul pe care l-a scris Radu Vancu despre mine, Un poet adevărat, m-a bucurat. Îi mulțumesc Mirunei Vlada pentru oportunitatea acestei lecturi.
