Se afișează postările cu eticheta Poeziile mele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poeziile mele. Afișați toate postările

duminică, 27 aprilie 2014

fotografie cu toată familia

: pernele au crăpat.
mi se usucă părul.

arșița din cantina
unde ne-am pus șorțurile

se numără singură și greșește.
cifrele – o mâncare de linte.

talpa de pe podea
e dealul din trecutul nostru

fotografie cu toată familia
lângă tufa de coacăze negre.

miercuri, 5 februarie 2014

yad vashem

: războiul
nu se ascunde în buchete de flori

desface armele pe farfurie.

şlomo îşi duce acasă maşina de spălat cu un tir

un glonte îi băltește în obraz.

(am certificatul de a nu putea înțelege

de a descoperi prea târziu adevărul.)

un demon cu ecuson poartă fustă,

strânge un sac de haine, aruncă sacul în cer

și cearșafurile nu le mai schimbă.


războiul
lipește timbre pe femei și le trimite de tot

a închis sinagoga cu un copil, l-a împins în broască.

(miresele se împiedică –

norii se umplu de pantofi cu tocuri.)

războiul a dresat frigul. ne face baie în buzunarele lui

zornăim sub bănuții de platină.

luni, 2 septembrie 2013

mușcătura

: beți se vor întinde în sinagogă,
vor împleti părul inocentei cu un pistol.

te cos, te fac ramă de pat, vor spune,
îți tai gâtul să te scuip în cap.

am rămas cu semne
într-un camion care a lovit cerbi.

prizonierul te ascultă la difuzor,
eu mă ascult cu urechea.

marți, 28 mai 2013

distrugerea

: şi am
și oase
şi ele într-o parte
şi eu în altă parte
şi degete lipite unele de altele
şi mănânc cu palma.
și mă micşorez din ce în ce mai uşor
și uneori chiar dispar
și zile întregi nu-mi simte lipsa nimeni.
și-s amestecat fără tine
și plâng în castroane adânci.
și m-am obișnuit (să spun ori tu ori eu
şi să apăr ori tu ori eu
și să apar ori tu ori eu)
și sting tot.
și uneori chiar ascult cum se împinge cuţitul.

sâmbătă, 11 mai 2013

convertire pe întuneric

: o mașină pândește
cu farurile stinse
cu vocea mamei
cu violența tatălui vitreg
cu scârba unui deținut când adoarme.

înspre cine să merg în hainele ca un rotocol de aer fierbinte?

îi și uitasem pe oameni, dar până acum.

sâmbătă, 13 aprilie 2013

picioarele patului

: pantofii noștri primeau alarme.
alarma n-a avut doar difuzor.

când lui șlomo îi ieșeau dinții,
lui șlomo i-au scos primii dinți.

ușile cetății se sparg,
ucigașii ne cară în spate -

rezervorului i-au făcut plinul,
bolii îi dau de mâncare copilării.

marți, 9 aprilie 2013

ameninţare

: acopăr un măr cu o cască.
astup camera umedă cu o cască.

îi iau casei măsura.
strada-i umbrită.

limba mea are o cască strânsă,
un secret pentru amenințările lor.

închid strada în pivniță.
pivniței îi leg sub bărbie o cască.

orice soldat poartă casca
prinsă cu două curelușe-război.

miercuri, 3 aprilie 2013

cernăuţi îngheţat

: mi-e foame și mă aud ca picătura pe tablă.
ademenesc fumul, foamea cu pușca pe umăr,
un soldat dezertor,
o amuletă cu botul peștelui în două direcții
(dacă ar fi fost un copil, l-ar tot șterge.)
hornul ține un dulap de cârlige,
degetele schiloade par un grătar pe care-i ars samuel.
în debara împing frigiderul cu mortăciuni.
voi aprinde aici o veioză într-un sicriu,
vor smulge din oase un lift spre patiserie.
mă vând în castron, în cană,
în mizeria care ne-a făcut patul

lumina a fost reţinută de gardieni.

miercuri, 13 martie 2013

portieră

: șobolanii se aşază-n cutii,
se împrietenesc cu satele lor provizorii.

am plâns unul împotriva altuia
prin ghete crăpate deasupra.

nu mă bate și nu mă iubi.

mă rumegă un animal decupat,
mă fixează cutia de cuie.


sângele meu este un pistol cu seria ştearsă.

marți, 5 martie 2013

alt poem


Tatăl

: din cărnuri întindeau perdele
peste cernăuţi,
băutură de cârpe în pahar.

un dinte se rupe,
fata va rămâne fără o şuviţă întinsă.

vecina își plimbă câinele la șapte fix,
camionul pocnește.

ne bat. în pătrate bat.
în romburi bat.

scuipă înăuntrul urechilor
în atelierul cu rugăciuni

o strâng de gât că e pernă,
o suflă pe jos că-i petală.

întorc de subțiori căţăratul.
ne-ar fi atins o armă cu nările.

pune piedică aerul.
asemeni hingherului orbeşte vietatea

cu o lanternă.

joi, 21 februarie 2013

supermarket

: dormi în ghiozdanul din care verși
murdăria cazanelor.

înnegrită și palidă
ca pâinea împinsă din prăjitoare.

în fugă să te întinzi.
am o hartă. am hanoracul cu un trăgaci și animale

de partea noastră.
sus, paie așezate să ne găsească.

mai bine să fi mers la supermarket

să mă aşez într-un cărucior să aștept ora închiderii.

miercuri, 21 noiembrie 2012

flagelare

: visez deseori.
același vis.
cu capul.
dat de mâncare.
căderea și rostogolirea căprioarelor.
s-a apropiat de dulapul
cu haine.
s-au micșorat pernele.
un scurtcircuit i-a închis gura iubitei lui dan.
dintr-o cameră în altă cameră.
împărțit frățește. 

vineri, 29 iunie 2012

aşteptare

: ţipătul dropiei murdărind un tricou.
vina copilului care şi-a pierdut mingea
în podul unei case, o sperie pe Inima.

de departe, asculţi o poveste.
aici însă, fiecare cuvânt
părăseşte câte o targă.

vineri, 28 octombrie 2011

botnițe

: copilăria mea ca un ciocan lovind mărunt moalele
capului.
copilăria mea lișiță, ibis, hanorac legat în dulap.
mă trezeam izgonit din ladă boabă de strugure strivită
între geamuri.
de parcă aş fi mâncat un alt copil.

dar invizibil, de neschimbat, vorbeam în românește cu lorca.

te voi îmbrățișa într-o zi, dacă vrei.

***


: nu mă trezi un minut peste.

dă-mi să mănânc şi să beau înainte.

dacă pot să mănânc şi să beau înainte.

mi-am înghiţit sufletul să nu-mi îngheţe sufletul.

încalţă-mă şi descalţă-mă tu.

culcă-mă iar tot tu.

nu te întinde.

într-o haină de om, potrivește-mă.

(alege-mi unul dintre numele oamenilor.)

vineri, 25 decembrie 2009

tot mai departe

: de când visez îmi cad dinții.
zâmbetul stă pe o masă plină cu cărnuri acum.
deseori mă uit la câte un soare rotund
și aproape cred că e dimineață,
ca la un om dispărut pe care l-am găsit numai eu.
mă ascund până aici,
în iarba înaltă.

vineri, 30 octombrie 2009

Lampa

: să-mi dărâm casa,
să sugrum animalele în ogradă
cu palmele.

să mint o femeie până mă va iubi mult
să o leg de un zid
să-i tai cu o foarfecă părul
să-i omor lişiţele cu o lopată
să-i bat obrazul cu scuipat
rece.

apoi să mă așez
pe jos
cum se așază și praful pe o lampă
aprinsă.

vineri, 2 octombrie 2009

spaimă

: mă scutură de umeri
din fiecare somn abia sosit
mă trezește
sunt o piele zdrobită.

îmbrățișarea mi se pare acum
un întuneric între pat și pernă.

vineri, 25 septembrie 2009

autoportret

: sunt tot mai orb când e vorba de oameni.
văd numai ferestre vechi prăbușindu-se
din pereți
pe străzi înguste
pline de ceilalți oameni.
par un înviat
trezit pe o streașină.
m-am închegat în mine
ca sângele sub o căzătură,
dorm într-un pat înfricoșător și adânc
și niciun vis şi nicio parte trează.
îmi place să mă ascund
îmi place să caut
sunt ca un câine mare și alb
abia găsit.