Charles Bukowski - Dinozauria, Noi

Născuți așa

În dezastrul ăsta

Fețele de cretă zâmbesc

Doamna Moarte râde

Lifturile se strică

Statele se duc naibii

Licențiatul cară sacoșe în supermarket

Peștii alunecoși vomită prea plinul grețos

Soarele e mascat

Noi suntem

Născuți așa

În dezastrul ăsta

Miez în războaie ce sunt atent turbate

În fabrici distruse ferestre ale nimicului

În baruri unde oamenii tac lângă alții

În bătăile care sfârșesc cu împușcături și cuțite

Născuți în dezastrul ăsta

În spitale atât de scumpe că-i mai ieftin să mori

În instanțe atât de costisitoare că mai bine pledezi vinovat

Într-o țară cu închisorile pline și sanatoriile închise

Într-un loc unde cei mulți fac din proști idoli

Născuți în dezastrul ăsta

Rătăcind prin el și respirându-l

Murind din cauza asta

Amuțiți din cauza asta

Castrați

Destrăbălați

Dezmoșteniți

Din cauza asta

Prostiți

Folosiți

Enervați

Făcuți cu capul și îmbolnăviți de asta

Deveniți violenți

Deveniți fără suflet

Inima e înnegrită

Mâinile caută beregata

Pistolul

Cuțitul

Bomba

Mâinile imploră un dumnezeu nepăsător

Mâinile caută alcool

Medicamente

Droguri

Ne-am născut în acest prea trist capăt

Într-o guvernare de 60 de ani în datorii

Care nu va mai putea să-și plătească nici dobânzile.

Băncile vor arde

Banii vor fi fără valoare

Crime în plină stradă, nepedepsite,

Arme și bande frenetice

Pământul va fi degeaba

Rodul lui nu va fi îndeajuns

Puterea nucleară, la îndemâna celor mulți

Explozii vor cutremura pământul tot timpul

Oamenii mecanizați se vor spiona între ei

Bogații și cei aleși vor urmări din nave spațiale

Infernul lui Dante va arăta ca un teren de joacă

Soarele nu va fi văzut, o noapte continuă.

Copacii vor muri

Tot verdele se va stinge

Contaminații se vor hrăni din carnea contaminaților

Marea va fi otrăvită

Lacurile și râurile vor seca

Ploaia va deveni noua bogăție

Trupuri și leșuri vor duhni putrezite în adierea neagră

Ultimii rămași vor suferi de noi boli mortale

Navele spațiale, distruse de uzură

De epuizarea resurselor

De efectul firesc al degradării

Și o desăvârșită muțenie, cum nu s-a mai auzit,

Se va zămisli din acel dezastru.

Soarele încă ascuns acolo

Așteaptă un nou univers.

(traducere de G. Daliș)

Mai multe tălmăciri ale textului original aici.

Alte poeme de Hezy Leskly

INSPIRAȚIE DULCE

Nu există nimic
                     în afară de
artă.

Nici foame
Nici politică
externă sau  internă

Nici sughițuri sau eructații
Nici trandafiri
Nici pantofi strâmți
Nici degete uimitoare  mâini excelente   degete perfecte

Nici piure
           de cartofi

Nici ploaie, nici  val de căldură, nici spaimă
                      de moarte. Doar artă.



POEZIA 

Poezia trebuie să se ridice și să vorbească.
În picioare pe mașina de spălat stricată și să vorbească limba
șosetei
pe care a rupt-o.
Poezia trebuie să stea pe pervazul geamului și să vorbească
limba celor ce stau în picioare pe pervazul geamului.
Poezia trebuie să danseze,
să chițăie limba șoarecelui care trăiește
sub scenă și se teme
de sălbatica tandrețe a dansului.
Poezia trebuie să bată la ușă
domol sau nebunesc.
Nu trebuie să atingă soneria.
Poezia trebuie să viziteze Barcelona
și acolo să vorbească engleza.
Poezia trebuie să se odihnească, este esențial să se odihnească.
Poezia nu trebuie să fie poezie.
Trebuie să fie hrana care vorbește.
Poezia poate fi o dulceață,
adică, un fruct mort și gustos.
Poezia poate fi zaharină,
adică, un îndulcitor artificial și canceros.

Poezia poate construi
o casă
un spital
o școală
o pușcărie
o sinagogă,

dar ea preferă
să descopere
un izvor de lapte în mijlocul unui oraș.
Poezia trebuie să doarmă, să doarmă și să viseze poezie.
Poezia trebuie să se întindă, să se întindă și să vorbească
în somn.
Poezia trebuie îngropată
în pământ
și să vorbească limba morților.
Poezia trebuie să aibă grijă de cei bolnavi.
Poezia trebuie să se submineze pe sine,
să se anuleze pe sine,
să se trădeze pe sine,
să abandoneze și să fie abandonată.
Poezia trebuie să trăiască.

(traducere de G. Daliș)

Dana Amir

Dana Amir (1966), poetă și critic literar, s-a născut în localitatea Haifa din Israel, într-o familie de profesori. După terminarea stagiului militar, a studiat Psihologia și Filosofia la Universitatea din Haifa. Psiholog clinic, Amir lucrează la Institutul de Psihanaliză din Jerusalim. Pentru volumul de debut a câștigat Premiul Ron Adler.

POEME DIN CAMERA DE URGENȚĂ

Cu toții dorm. Copila arabă în patul de lângă tine,

mama ei, una al cărei nume sună

ca bucuria, secretara medicală

care este numită cum i-am fi spus noi

sorei tale,

dacă ai avut o soră.

Și eu stau la marginea patului tău, spionând

în întuneric durerea de parcă aș pândi

un violator.

Corpul tău se subțiază departe. Doar fața ta se mărește noaptea,

orbitele tale căscându-se ca două gâtlejuri aride.

Frica este uscată și ea, îmbibându-se mut în oase.

Am grijă să te îmbrac cu haine mirosind ca acasă.

Astfel te însemn că nu ești de aici.

Ești atât de distras, întotdeauna începând de la mijloc,

ofensat de a nu fi înțeles, de nevoia

cuvintelor, ca noi ceilalți.

Tu măsori suferința în felul în care noi măsurăm înălțimea.

Visele mele îndură trecerea timpului

între oftaturi.

Noaptea exprimă iubirea în simple gesturi: îndreptând perna,

clătind oala de noapte, învelindu-te. Tratând mirosurile

cu nepăsare,

numărând fapte în loc de împrejurări. Fiule, îți spun ție, fiule.

Și îmi amintesc cum cineva a întrebat, în dimineața

circumciziei tale,

dacă erai primul meu născut,

și m-am umflat de lacrimi, potolit, tăcut, ca un lac.

Traducere de G. Daliș

Alt poem de Hezy Leskly

JACK

Jack Johnson, îți voi scrie

un poem care să-ți distrugă

sănătatea.

Vreau să te îmbolnăvești, la dracu.

Disprețuiesc sănătatea și boala.

Aurul este la negru.

Ceara este la negru.

Greșelile sunt la negru.

Sănătatea este o oribilă

floare la negru.

Jack Johnson, îți ofer trei daruri neprețuite:

          un telefon stricat

            o agendă ruptă

               cartea mizerabilă a unui poet.

Îți ofer trei daruri neprețuite

pe care mi le-aș fi dăruit mie însumi.

Să te vegheze

          un câine mut,

          Jack Johnson,

          în vecii vecilor.

(din volumul Dragi perverși, Tel Aviv, 1994)

Traducere de G. Daliș

Două poeme de Hezy Leskly

DOUĂ POEME

*

Cât am iubit să trec prin deșertul Arava

în mica noastră mașină roșie,

sfărâmând între degete o bucată de pâine.

Tatăl meu, mama mea și cu mine într-o colivie mică, fericiți.

*

Acum mulți ani, spre sfârșitul războiului,

o casă aproape dărâmată.

Și încă una

și abia apoi războiul s-a terminat.

Douăzeci și doi de ani de război

sunt amestecați într-o dezordine minunată în capul meu.

Primii zece ani au fost greu de suportat,

iar ultimele zile, insuportabile.

Traducere de G. Daliș

Hezy Leskly (1952-1994)

Cunoscut poet, jurnalist, coregraf și critic de dans, Hezy Leskly (1952-1994) s-a născut în localitatea Rehovot din Israel, într-o familie supraviețuitoare a Holocaustului, originară din Cehia. A studiat o vreme Artele Plastice în Olanda, pe care le abandonează în favoarea coregrafiei și dansului. Reîntors în Israel s-a afirmat ca unul dintre cei mai interesanți și inovatori poeți, critica literară considerându-l încă de la debut ca fiind o voce majoră a literaturii ebraice contemporane.
A publicat trei volume de versuri: Degetul (1986), Adunare și Scădere (1988), Șoarecele și Leah Goldberg (1992). Postum i-au apărut volumele: Dragi perverși (1994) și Collected Poems (2009). Moare prematur din cauza unei boli incurabile. 
Poemele sale au fost traduse în engleză, arabă, franceză, olandeză, estonă, germană, greacă, poloneză, croată, spaniolă și ucraineană.

“Hezy Leskly a fost singurul poet israelian care a venit în literatură dintr-un domeniu distinct al artei /.../, a fost implicat în dans, a înțeles dansul într-un mod profund și intrigant. Acest lucru este exprimat în poezia sa.” (Meir Wieseltier)

21 DE POEME SCURTE SAU ARMA

O armă se află în debara.

Multe lucruri sunt în debara.

                        

*

Un om meschin

poate călări o armă

ca pe un cal,

un cal negru.

*

Dacă o fiară cu șapte capete

a păzit poarta,

aș împușca-o fără să șovăi,

însă poarta deschisă

mă îngrozește.

*

Cel care judecă întotdeauna ține parte armei.

Naiv judecător.

*

Am avut un chip de neuitat

și o armă de culoare albă.

*

O armă nu-i o metaforă.

*

Unchiul meu     are două arme

Unchiul meu     are o pivniță în Givatayim

Unchiul meu     are o viață.

*

Arma mea

iubește oameni.

*

Glonțul cântă micul lui cântec

în aer, un cântec simplu.

*

Contururile armei sunt imaginare.

*

Cântecul armei

este

fără cuvinte.

*

De această dată arma stă îndreptată spre noi.

Spre carnea noastră însuflețită.

Spre arterele noastre pulsând.

Spre crezul nostru ridicol numit viață.

Noi spunem: arma e absurditate.

Convinși că prin acest adevăr,

compus din trei cuvinte,

am înlăturat amenințarea.

*

Eu împart penițe, arme

și prosoape (ieftine).

Toate sunt folositoare.

*

Armele dispar repede din magazine.

Vânzătoarele sunt îngrozite.

Orașul duhnește.

*

Această armă îmi găurește țeasta.

*

E cu putință să renunțăm la arme

și la a mai scrie poeme.

*

O armă fără întrebări.

O armă fără răspunsuri.

*

E o minciună sofisticată.

Dacă o împuști,

vei distruge minciuna

și comemora frumusețea ei.

O așa frumusețe va fi un martor neapus

al cruzimii și eleganței tale.

*

Mâna tremură.

Mâna zâmbește.

*

Această seară este țeava unei arme

în adâncul căreia privim

monoton și prostesc

după ce suntem împușcați.

*

Drăguță armă.

Traducere de G. Daliș.