aici n-ai fost numai tu
înainte de debutul festivalului de film din Sighişoara
ne plimbam prin cetatea medievală
unde fiecare căsuţă e monument istoric
printre turnurile cu ceasuri sau fără biserici catedrale şi
căsuţele verişoare cu cele de pe strada de aur din Praga
care se termină-n fosta închisoare cu ingenioase instrumente de tortură
„uite ce fain e aici” a zis iubita şi m-a tras de mînă-ntr-un gang
pe perete scrie: „Aici Am Fost io” şi dedesubt: „MOARTEA”
apoi am urcat pe scara de lemn pînă la biserica din deal
„uite ce casă mişto” am zis io
pe zidul dinaintea casei scrie:
„loc de futut” un desen sugestiv şi-o săgeată spre veranda casei
cu cîţiva ani în urmă la defunctul festival de poezie
în acelaşi loc poetul cu burtă de prozator spunea că
Sighişoara e oraşul cu cele mai multe femei pe cap de bărbat
„aici mi-ar plăcea să trăiesc” zicea „să fie cît mai multe femei posibile pe capul meu” zicea
iar peste cîteva săptămîni l-a futut moartea
2 comentarii:
De atunci - aproape expresiv
Efebul, mai mult in transa, in pauzele alburne
ascultam cum susura arhetipal izvoarele anotimpurilor-
de povarnisul cautarilor rastignite, sangerand
prin fiecare raza - cantecele astrilor,
mai intaiin zambile, crini si trandafiri...
~~~
De atunci tot cobor pe lunci stele
si le pastoresc in portocaliul de sanziene,
cochetand cu certaretul Eol...
~~~
De atunci batjocoresc cugetul adanc al stancilor
prabusite-n paraul pe care l-am coborat deseori
in stihuri, cu ritmuri din ele cioplite,
si le stropesc cu amintirile ploilor de aprilie...
~~~
De atunci ascult simfoniile albe ale zefirului
cu melodica uverturii de ne-nceput
in bemolii gravi ai cerului, pe care i-am ingropat
alturi de trilurile ciocarliei, impreuna cu primaverile,
de grindina verii i-am dezgropat
de sub albastrii trandafiri ramasi infloriti
in copilaria simbolurilor, asteptarile celor adormiti...
~~~
De atunci ma iubesc cu obiceiurile si aberatiile;
ma bucur de timpul cel beat, de mine, fara habar...
~~~
~~~
Ever since
The ephebe, who's rather mesmerized, while the sapwood'break...
I amlistening to the streams of the seasons purling archetypely -
because of the steep of crucified quests, bleeding
through every beam - to the songs of the stars,
then in magnolias, lilies and roses...
~~~
Ever since, the stars have kept falling down in the holms
and I've been growing them in the Midsummer sunset,
flirting with the quarrelsome Eol...
~~~
Ever since I have been to the deep meditation of the rocks,
that had fallen down in the rivulet I had often come down to
in the verses, with rhythms carved from themselves,
and I asperse them with the memories of the April rains...
~~~
Ever since, I have been listening to the white symphonies of the zephyrrus
with the melodies of the non-beginning overture
in the sky's solemn flats, which I had buried
together with the trills of the lark, together with the springs,
but the white, black, green and red butterflies, billed by
the hail in summer, I had exhumed
from under the blue roses that are still in blossom
in the childhood of the symbol, the expectations
of those who had gone before us...
~~~
Ever since, I have been loving myself with my habits, with my aberrations
and I enjoy the frenzied time, myself, without a clue...
alte generaţii şi totuşi, o impresie, cu stimă
vă mulțumesc. cu stimă vă salut și eu.
Trimiteți un comentariu