"Țara mea de glorii..."

De astăzi, în Piața Universității. Îngerii se îmbrățișează iar deasupra României.




Premiul Mihai Eminescu, opera prima

Premiul "Mihai Eminescu" Opera Prima a fost acordat în acest an poetului Andrei Dósa, pentru volumul "Când va veni ceea ce este desăvârșit", ed. Tracus Arte, și - apără-ne, Doamne, - Cristei Bilciu, autoarea volumului "Poema desnuda", Cartea Românească.

Cântec de adormit copiii
de Andrei Dósa

eu nu duc greul vieții
confruntat cu vederea aceleiași
ferestre aceleiași lumini
îmi pierd cunoștința
în fiecare dimineață

întreabă-te tu în locul meu
ce se întîmplă cu setul de mișcări
necesare așezării în capul oaselor
împăcării cu sutele de articole vestimentare
și unde se vor concentra în timp
ce durere și neputință vor naște

eu nu vreau să duc greul vieții
cînd aud de termene
inventez basme în care timpul
a fost odată ca niciodată
cînd aud de scris poezii
desenenez bastonașe ca în clasa întîi
îmi fac dreptate mă fac ascultat
prin leșin autoindus

întreabă-te tu în locul meu
de cîte ori s-au lăsat impresionați
de cîte ori au semnat în locul meu

palatul iritat de la dulciuri
îmi amintește cel mai bine de urlet
de revoltă îmi amintește lupta
cu o pătură prea mică pentru mine

Cântecul fetițelor mici
de Crista Bilciu

Fetiţele mici trebuie închise în locuri strâmte
trebuie zidite
aduse jertfă Tăcerii
altfel
le cresc sâni în tot felul de locuri ruşinoase.
Trebuie săpate gropi pentru fetiţe
ele trebuie plantate în întuneric
într-o astfel de groapă l-a găsit
pe Thales
care se uita la stele
ea se uita la Thales
afară nu au mai ieşit nici unul.




Cartea de poezie a anului 2011

Este lesne de înțeles gestul ca un fost colaborator cu Securitatea să fie desemnat autorul cărții de poezie a anului 2011. Juriul a avut în atenție cărți și nu oameni, însă un minim gest de decență din partea poetului ar fi necesar în orice moment, ca să nu mai vorbesc de politețea de a se autosuspenda pentru o perioadă din viața publică și de a refuza distincția ca un gentilom, cum multă vreme am știut că este Ioan Es. Pop.

Nu comentez decizia juriului, deși personal consider, ca un cronofag ce sunt zilnic, că Marin Mălaicu-Hondrari a dat cea mai bună carte de poezie a anului trecut, La două zile distanță, ed. Charmides.

"Unelte de dormit" de Ioan Es. Pop a fost desemnată cartea de poezie a anului 2011 de un juriu format din: Eugen Simion, Daniel Cristea-Enache și Bogdan Crețu.




lucruri care dispar

: dormi în ghiozdanul
din care verși murdăria cazanelor.

inocentă și vânătă
ca pâinea împinsă în prăjitoare.

în fugă să te întinzi.
am hartă. am hanoracul cu un trăgaci și animale

de partea noastră.
sus, paie așezate să ne găsească.

mai bine aș fi mers într-un supermarket.
să mă așez într-un cărucior să aștept ora închiderii.




botnițe (în lucru)

*

: încotro se îndreaptă aceste
zgomote
albe ca sinucigașele tinere?
stive de păr în locul
locomotivelor
și picioarele întinse
miercuri au fost răpite de șobolani.
tac într-o pădurice sticloasă
pun pe foc pastile din
pungile aduse noaptea.
care-i cel mai apropiat pod?
unde-i șurubelniţa
deghizată-n platformă?
prea cald și nimic din zilele
noastre.
în păduricea asta, prea cald.


*
mișcarea literei

: în buzunar în mâini
în plic. vânez căprioare șchioapete. din bagaje.
sânge sub roțile cărucioarelor lor,
patru butoniere pe margine, forfecuțe
din care plâng.
nu țipă nimeni după injecții, valiza s-a smuls,
doar tu ai spus mult și-am auzit o literă.
( în hanoracele pline de folii
mai bine ai face un semn. ca sturzul.)
apără mama degeaba latura patului
deasupra blocului dedesubtul tavanului
lângă sinagoga proaspăt vizitată de îngeri.
rostogolește.

*
zimți

: sărutul dă din umeri
nu topește cămăși cu faruri
nu sperie cu un pistol decât buze –
cu bețe scunde bate obrazul.
sărutul se poate izbi ca epilepticul
în botul bizonului, iute.
în pulberea unei cârpe
deschide cu palmele liniștea
pieptului.

întoarce cățăratul, subțiorile,
doar subțiorile,
castronul în care pui evantaie
lângă coloane,
grămăjoara de praf în piept iar.
ești gol ca patul spitalului după sărut.




Interviu cu domnul Florin Aluaș, redactor-șef Bistrița24

1. Înainte de toate, felicitări pentru inedita acțiune de desemnare a celor mai importante personalități din Bistrița de astăzi.

Multumesc!

2. De ce a fost nevoie de stabilirea personalităților Bistriței?

Nu putem spune că am răspuns unei nevoi. Reiterez însă ideea inițială: am vrut să oferim o alternativă la Premiile municipiului, oferite în fiecare an de Primăria Bistrița unor personaje mai mult sau mai putin agreate, uneori de-a dreptul „pe cumetrie”. Culmea, premiile sunt în bani, bani publici... Poate, cu această ocazie, vor realiza și reprezentanții municipalității că nu ar fi un capăt de țară să deschidă o pagină pe site-ul primăriei, în care cetățenii să poată vota pentru cei care urmează să ia premii din impozitele și taxele locale. Nu ar fi un demers perfect, dar ar fi mai aproape de adevăr.

3. În lista finală publicată după încheierea votului, ați inclus și propunerile publicului cu numărul de voturi aferent și, implicit, procentul voturilor candidaților. Rezultatele finale publicate includ, așadar, toate persoanele propuse de public cu numerul de voturi și procente aferent fiecarei propuneri sau au fost omise persoane și voturi din diverse considerente?

Da și... nu. Au fost eliminate propunerile în bătaie de joc, de genul „Cel mai bun politician? Costan cerșetorul” sau „Cel mai bun ziarist? Vecinul meu pix de lemn”. Am anticipat asemenea inconveniente.

4. Care este marja de eroare a chestionarelor, în funcție de fiecare secțiune?

Nu putem vorbi de o marjă de eroare atât timp cât noi nu am făcut predicții privind vreo intenție de vot ulterioară, ca în alegeri. Aici ce s-a votat... a ieșit. Marjele de eroare au legătură cu un anumit eșantion care ar putea sau nu să fie reprezentativ pentru un număr mult mai mare de votanți într-un scrutin ulterior.

5. Pe ce criterii au fost selectate numele propuse votului?


Criteriul a fost simpla notorietate a nominalizaților. Bineînțeles, sub rezerva faptului că, la fel ca în orice demers ce implică un anumit număr de nominalizări, există o doză de arbitrar, în sensul că e posibil ca un număr vast de persoane să merite efectiv nominalizarea, dar finalmente sunt alese câteva. De aceea, a 10-a propunere a putut fi făcută de către cititori.

6. Cum s-au putut împiedica eventualele fraude electronice în timpul votului? Au existat încercări de fraudare a votului?

S-a mers pe principiul general acceptat „un IP = un vot”, utilizat în toate anchetele online (de exemplu, ancheta Superlativele GSP). Orice tentativă de fraudă nu a putut trece peste această barieră. Dacă însă mobilizarea în masă pentru unul sau altul dintre nominalizați, chiar uzând de IP-uri dinamice, este considerată fraudă, atunci înseamnă că orice poll online e susceptibil, fiindcă această „vulnerabilitate” nu poate fi eliminată.

7. Cum s-au calculat procentele fiecărui candidat, în timpul și după închiderea votului?

A existat un script care a înregistrat automat procentele și a totalizat voturile și propunerile.

8. De ce propunerile de nume venite din partea publicului și propunerile organizatorilor nu s-au constituit într-o fază preliminară a listei finale?

Am fost întrebat acest lucru, într-un e-mail trimis redacției, chiar de către ineditul câștigător al categoriei Învățământ. I-am răspuns că exista riscul ca propunerile să fie neserioase sau chiar injurioase, de aceea ele au fost supuse unei moderări finale, care nu era posibilă in timp real. Și apoi am fi avut un sondaj pentru... un sondaj, cu riscul pierderii interesului pe parcurs.

9. Avem un caz special în care un nume propus de public și nu de organizatori, este vorba de domnul Dorel Nicoară, a devenit câștigătorul acelei secțiuni, respectiv la Învățământ. Cum comentați?

A fost o surpriză și pentru mine, dar mi-o explic printr-o mobilizare exemplară a susținătorilor d-lui prof. Nicoară, pe care, personal, nici nu îl cunosc. În schimb, o cunosc bine și o apreciez pe d-na prof. Camelia Toma, cu care am colaborat odinioară la Mesagerul. Am verificat în mod special această secțiune la final și totul a fost corect, chiar dacă a părut un pic ingrată ierarhia.

10. Succesul domnului Dorel Nicoară în acest sondaj poate sugera că era de facto o personalitate importantă. E singurul care a câștigat, repet, dintre propunerile publicului și nu dintre propunerile organizatorilor.

Cred că v-am răspuns deja mai sus. Domnia sa a apărut în lista finală, dar numai după ce a reușit să obțină un număr semnificativ de voturi la secțiunea deschisă Altul. Cât de importante sunt personalitatea și activitatea dânsului la Palatul Copiilor, au decis cititorii.

11. Absența numelui acestui domn Nicoară din lista de nume propusă de dvs. este o scăpare a organizatorilor? Cine își asumă absența domnului Nicoară din lista numelor propuse oficial pentru vot?

Nu o consider o scăpare din moment ce am recunoscut că nici nu-l cunoșteam pe d-l Nicoară, fapt care confirmă că nivelul său de notorietate era inferior celorlalți 9 propuși. Îmi asum, în schimb, absența altor nume importante ale învățământului bistrițean dintre cei nominalizați inițial. Poate meritau zeci de dascăli o nominalizare, dar acestea au fost limitele sondajului.

12. Considerați că rezultatele chestionarelor reflectă obiectiv cele mai mari personalități ale Bistriței sau aveți regrete privind acuratețea rezultatelor?

Consider că peste 10.000 de voturi într-o lună reflectă în bună măsură opțiunile cititorilor noștri. Practic, sunt personalitățile Bistriței alese de publicul portalului nostru de știri, iar obiectivitatea sau subiectivitatea sunt date de acest aspect. Personal, aș fi avut alți favoriți la mai multe categorii.

13. Cum vor fi recompensate personalitățile bistrițene care au câștigat prima poziție în chestionare, în urma votului?

Am mentionat și pe site, la finalizarea sondajului. O distincție de onoare și un interviu. Nu am intenționat să oferim sume sau alte premii, lăsăm această plăcere Primăriei Bistrița, din banii publici.

14. Vă felicit încă o dată pentru inițiativă și vă doresc mult succes și sărbători cu bine acum, în preajma Crăciunului.

Vă mulțumesc o dată în plus și vă atrag atenția, în final, că acuzele exprimate pe blogul d-voastră privind sexismul sau frauda în demersul nostru abia încheiat nu au niciun temei. Sărbători fericite!

(întrebările de mai sus i le-am adresat domnului Aluaș, redactor-șef Bistrița24, organizatorul campaniei privind desemnarea personalităților Bistriței, la câteva ore după publicarea rezultatelor finale ale chestionarelor, în dimineața zilei de 21 decembrie. Rezultatele făcute publice mi-au ridicat câteva serioase suspiciuni formulate în întrebări, și am dorit clarificarea acestora. În absența unui răspuns imediat, am postat materialul de mai jos, numit Sexism și fraudă la Bistrița. Două zile mai târziu, am primit de la domnul Aluaș, răspunsurile pe care le regăsiți în acest material. Îi mulțumesc. Voi reveni cu concluzii.)




Sexism și fraudă la Bistrița

Ieri s-a încheiat la Bistrița sondajul menit să desemneze personalitățile urbei. Au fost propuse spre votare personalități locale, în situațiile fericite, plus câteva dubioșenii, structurate în nouă secțiuni: Politică (secțiune câștigată de Ioan Oltean cu 24,73&), Administrație ( secțiune câștigată de Ovidiu Crețu cu 39,64 %), Business (secțiune câștigată de Ioan Repede cu 23,14&), Învățământ (secțiune fraudată, cu Dorel Nicoară lider (propus)-sic!- cu 19,92%), Cultură (secțiune câștigată de Gavril Țărmure cu cel mai mare procent din toate categoriile, 40,3%), Sănătate (secțiune câștigată de dr. Dan David, cu 20,37%), Social-Turism (secțiune câștigată de Alin Uhlmann Useriu, cu 29,13%), Sport (secțiune câștigată de Jean Pădureanu, cu 28,75%) și Mass-Media (secțiune câștigată de Menut Maximinian, cu 27, 94%).

Reiau aici, din postarea anterioară, părerea mea și a multora despre ce s-a întâmplat la secțiunea unde a candidat Camelia Toma.
Mă intrigă faptul că, la secțiunea Învățământ, deși Camelia Toma ocupa poziția fruntașă cu un procent de 19,39, fiind lideră absolută față de ocupanta poziției secunde, Camelia Tabără, care a reușit un punctaj de 12,8%, cu aproape o sută de voturi mai puține decât Camelia Toma, publicarea rezultatelor finale l-a scos în frunte ca euroiul manelistului pe Dorel Nicoară, nume care nu figura în lista de vot, găselnița fiind propunerea acestuia de către votanții care l-ar fi adus la un procent de 19,92%, cu doar șapte voturi declasând-o pe meritoria Camelia Toma aflată pe prima poziție în clasament! Este singura secțiune la care se întâmplă așa ceva și singura secțiune unde o femeie a dominat pe toată perioada votului clasamentul. În condițiile date, acuz organizatorii de fraudă și sexism. Mă întreb de ce acel domn, cu un straniu punctaj atât de mare, nu a fost introdus pe perioada votului în lista oficială de propuneri și de ce nu a fost propus de la început de către organizatori, dacă este o figură atât de importantă cum poate sugera rezultatul final? Cum a putut fi evitat de cei care au realizat listele de nume propuse,făcute publice? Este inadmisibil ce se întâmplă. Votul la această secțiune ar trebui repetat! Propunerile din partea publicului care s-au adăugat propunerilor făcute de organizatorii acestor chestionare, trebuiau realizate preliminar alcătuirii listelor de propuneri finale. În felul ăsta,mă mir că n-au ieșit și alți iepurași din căciula ascunsă. Votul la această secțiune este nul și trebuie repetat, în caz că acest sondaj urmărește rezultate corecte și nu plătește polițe tipice.




Despe chestionare și alți demoni

În urma contribuției voastre masive, am reușit. Vă mulțumesc, dragilor, că ne-am mobilizat într-un număr atât de mare. La secțiunea Cultură, Gavril Țărmure l-a devansat pe contracandidatul său, obținând poziția fruntașă în clasamentul final cu un procent de 40,3% față de ocupantul poziției secunde, nuntașul Dorel Cosma, evaluat la 39,33%. Felicitări, Gavril Țărmure!
Mă intrigă faptul că, la secțiunea Învățământ, deși Camelia Toma ocupa poziția fruntașă cu un procent de 19,39, fiind lideră absolută față de ocupanta poziției secunde, Camelia Tabără, care a reușit un punctaj de 12,8%, cu aproape o sută de voturi mai puține decât Camelia Toma, publicarea rezultatelor finale l-a scos în frunte ca euroiul manelistului pe Dorel Nicoară, nume care nu figura în lista de vot, găselnița fiind propunerea acestuia de către votanții care l-ar fi adus la un procent de 19,92%, cu doar șapte voturi declasând-o pe meritoria Camelia Toma aflată pe prima poziție în clasament! Este singura secțiune la care se întâmplă așa ceva și singura secțiune unde o femeie a dominat pe toată perioada votului clasamentul. În condițiile date, acuz organizatorii de fraudă și sexism. Mă întreb de ce acel domn, cu un straniu punctaj atât de mare, nu a fost introdus pe perioada votului în lista oficială de propuneri? Cum a putut fi evitat de cei care au realizat listele de nume propuse,făcute publice? Este inadmisibil ce se întâmplă. Votul la această secțiune ar trebui repetat! Propunerile din partea publicului care s-au adăugat propunerilor făcute de organizatorii acestor chestionare, trebuiau realizate preliminar alcătuirii listelor de propuneri finale. În felul ăsta,mă mir că n-au ieșit și alți iepurași din căciula ascunsă. A propos, de ce nu există un forum unde să se poată discuta despre rezultatele finale ale chestionarului?




Continuăm să votăm pentru Gavril Țărmure

Dragilor, suntem puternici. Vă mulțumesc că ați votat atât de mult, în doar două zile am câștigat două procente. Trei voturi ne despart de poziția de lider. Eu cred asta: când suntem cei mai buni, trebuie să fim primii. Votați Gavril Țărmure la secțiunea Cultură, AICI.

Este cel mai performant manager cultural din România, cum bine spunea Camelia Vancu într-o postare recentă.




Votăm Gavril Țărmure, iubim Bistrița, iubim cultura

Un tribut adus competenței, votându-l în acest link, la secțiunea Cultură, pe domnul Gavril Țărmure, un reper al Bistriței de astăzi.

Pentru necunoscători, datorită domniei sale avem la Bistrița Festivalul de Poezie și Muzică de Cameră, Galerie de artă, Sinagoga renovată exemplar și transformată în Centru Cultural, editura Charmides, Societatea de Concerte, etc. Să continui? Da, un om de cuvânt, un caracter impecabil! Deocamdată, pe primul loc în sondaj este, pare-se, un domn care pe vremea lui Ceaușescu pupa mâinile Securității, iar acum - lumea vorbește - folosind metode securistice, dă cu spam-ul în concurență, falsificând rezultatul sondajului menit să-i crească numărul voturilor. Caracuda este un imbecil, evident. Un parazit fără medalie. Așa am auzit, iar eu sunt un credul infatigabil.
Bistrița, datorită acestui om minunat, Gavril Țărmure, este locul în care m-am reinventat. Dar pot vorbi sutele de scriitori și artiști plastici care au găsit în persoana domnului Țărmure reușita propriilor lor proiecte.

De asemenea, la secțiunea Învățământ, votați Camelia Toma - prieten drag și profesor rar, regizor și scenarist. Nu cred că mai există vreun alt exemplu de profesor dăruit care să-i învețe pe elevi încă din liceu că literatura se scrie continuu, că programele școlare nu se opresc în secole trecute, devenite canonice. Amintesc și faptul că datorită ei există trupa de teatru a deținuților Penitenciarului Bistrița și Asociația Argument.




O cronică de Violeta Savu, în revista Ateneu/ nov-dec 2011

Gabriel Daliș și liricul senzorial

Antologia „: până mereu” cuprinde poeme reprezentative din cele patru volume publicate anterior de Gabriel Daliș şi cinci poezii inedite. Apărută în 2010 la Editura „Charmides”, cartea are un aspect grafic deosebit, o contribuţie la aceasta având şi artista Ana Toma, prin ilustraţiile sale delicate şi rafinate.

Gabriel Daliş cultivă expresiile poetice lapidare, în care reflectă stări senzitive ale eului, trăiri de o intensitate nu de puţine ori sufocantă. Că poetul simte enorm şi vede monstruos, dincolo de materialitate, suntem avertizaţi încă de la deschiderea cărţii: „apropie-te, vezi. Nu sunt din carne!” Tăcerile lui sunt magnetice, solitudinea poate fi o aparenţă, o artă a disimulării ce poate camufla, în mod straniu, un posibil caracter ubicuu: „: am venit în casa ta să tac/ să ai şi tu de cine te ascunde începând de astăzi./ să punem punct, să tragem o linie,/ o linie groasă de cocaină/ de la uşă până la o fereastră.” Simţindu-se pierdut într-un spaţiu vital ce rămâne slab conturat, dominat de angoasă, de tristeţe şi singurătate, asfixiat de propria fragilitate, poetul îşi divulgă firea retractilă. Şi totuşi, mişcările lui regresive nu sunt ale unui învins, ci ale unui supravieţuitor. Aceasta ne-o indică inclusiv ciudata formă a titlului cărţii, unde un semn de punctuaţie devine semn grafic cu valoare de simbol al infinitului. Parcă auzim întrebarea formulată doar în gând, Până când speri, până când fiinţezi, până când crezi în poezie? „: până mereu” – cade abstract şi grav răspunsul.

Conjunctivul „să” din poemul inedit „lampa” divulgă dorinţa ascunsă de a trăi dragostea la intensitate maximă, cu renunţări de sine şi cu o pasiune ce s-ar confunda cu posesivitatea dacă finalul nu ne-ar prezenta un iubit al cărui trup a devenit imponderabil: „: să-mi dărâm casa,/ să sugrum animalele în ogradă cu palmele.// să mint o femeie până mă va iubi mult/ să o leg de un zid/ să-i tai cu o foarfecă părul/ să-i omor lişiţele cu o lopată/ să-i bat obrazul cu scuipat/ rece.// apoi să mă aşez/ pe jos/ cum se aşază şi praful pe o lampă/ aprinsă.” Poetul se apără de propria vulnerabilitate prin scurte accese de agresivitate. Fragilitatea este generată de o sensibilitate ieşită din comun, care îl „leagă” într-un mod supranatural de emoţiile celor din jur, după cum reiese şi din poemul cu accente suprarealiste „despre friabilul gabriel daliş”: „: trebuia să-ţi fi vorbit de felul meu de a merge pe stâlpi/ în spatele unui iepure./ destul oboseala s-a dezlegat ca nişte cabluri de lift în trupul meu./ să ştii – m-au prins toţi oamenii./ infinitul s-a prăbuşit peste baraca siretului,/ caii din abator s-au ridicat fără copite pe mese./ de ieri am casa cu acoperişul/ sub pământ/ în lunca wisteria./ mai vino cu cineva.” Autorul preferă aluzia, sugestia şi amestecul de cald cu rece, suprapunerea între unicitate şi dualitate, sentimentul agonicului nu se disociază de cel al extazului.

Un volum în care poetul utilizează ceva mai mult metafora şi alte figuri de stil (inclusiv personificarea) este „Copacul fără urmaş” unde este relevată identificarea simpatetică a poetului cu natura. Şi aici întâlnim o neobişnuită materializare a suferinţei dar şi pasaje mai optimiste, solare.

În review-ul de pe coperta IV, Radu Vancu afirmă: „În vremuri tranzitive ale poeziei, Gabriel Daliş este unul dintre puţinii supravieţuitori reflexivi. Nu-i vorbă, poezia lui resimte şi ea violenţa zisă neoexpresionistă acuzată de congeneri; vorbeşte tot despre carne (...), sânge, spaimă, sfârtecare, distrugere, despre poezie ca ruptură, însă ceea ce o individualizează pe loc e faptul că violenţa lui exclude barbaria. Precum misticii, el nu răspunde violenţei cu violenţă, nu se lasă corupt ori virusat de ea, ci o metabolizează lent, având inocenţa de a crede că mai e posibilă convertirea violenţei plumburii în aurul frumuseţii.”

Admirabilă mi se pare în poezia lui Gabriel Daliş înclinaţia de a nu transmite neapărat mesaje, ci stări. Chiar şi atunci când vizualul prinde temporar o dominantă, miza poeziei rămâne senzaţia.

Notă: articol publicat în Revista Ateneu, noiembrie-decembrie 2011, p. 5 (face parte din comentariul "Două cărţi, doi poeţi: Marin Mălaicu-Hondrari şi Gabriel Daliş.




Noutăţi

* A apărut "Levure Litteraire"(4), număr în care sunt prezent cu câteva poeme traduse în limba germană de Ernest Wichner.
* Octavian Soviany a publicat recent Cinci decenii de experimentalism, în două volume, Lirica ultimelor decenii sub comunism şi Lirica epocii postcomuniste (unde am fost inclus, la capitolul Asianicii, manieriştii, fantaştii, vizionarii.)




Lord

i-am furat bijuteriile pentru a rămâne în mintea ei un hoț, nu o dragoste.




leagăn

leagăn

: fiecare sărut este sfârșitul lumii săruturilor.
ruperea butonierei este sfârșitul hainei închise.
întoarcerea pe dos a unei mănuși – sonda acelei platforme.
mă ascund în tufele de lăcuste fug de tufele de lăcuste
toată ziua văd toată ziua mă sperie că văd
prind cuvinte cu vorbele sunt o ramă de pat sper să mă cos
să-mi tai creierii să mă apăs într-un lighean cu clor.
scriu cu limba pe cerul gurii cu ochii dați peste cap ca două cârpe
nu scrie cu limba pe cerul gurii cu ochii dați peste cap ca două cârpe.
fiecare sărut este sfârșitul lumii.
ruperea butonierei este sfârșitul hainei închise.
întoarcerea pe dos a unei mănuși – sonda acelei platforme.


prin cabluri

: și în trupul mamei mele-am adormit singur
lingură-n castron acoperit. corali și lăzi în iaz
de când nu mai există aer.
geamul n-a vindecat moartea cocostârcilor,
mișcarea porumbiței ca o perie albă pe-o tobă.
(vocile-aruncări, priveliști tunse de coasa bărbiilor.)
în grădină e anul trecut mort,
în casă - tatăl acela. sperii cuvintele, le încremenesc și atac
asemeni hingherului orbesc iepurele cu o lanternă.




Grupaj de poeme în "România Literară"

Poemele: lagăr, supraveghere, trenul din roman, teritoriu, distrugerea, următorul și pândă au apărut în numărul curent, 46, al României Literare, pagina 17.

De asemenea, în numărul 47 al aceleași reviste, cuvinte mult prea frumoase despre interviul meu din Observator Cultural (nr. 600, pag. 21.)

"Un portret al artistului la tinereţe

În OBSERVATOR CULTURAL (nr.342, din 10-16 noiembrie), un cristian publică un interviu cu poetul Gabriel Daliş. Dialogul celor doi ne-a atras atenţia prin firescul şi sinceritatea confesiunii. Iată ce spune Daliş despre mutarea sa din provincie la Bucureşti: „Venirea mea la Bucureşti a însemnat însă o schimbare de paradigmă. Munceam foarte mult într-o ţară străină numită Bucureşti, de care mă apropia doar aceeaşi limbă pe care o vorbisem şi acasă. În rest, puteam să mă consider un cetăţean străin, departe de ţara mea. Aici mi-am făcut un anturaj frumos, apoi am început să călătoresc, dacă nu ieşeam din ţară o dată la trei luni simţeam că nu mai sunt bun de nimic. Mai târziu, când voiam să găsesc ceva cu adevărat frumos în viaţă, n-am mai găsit pentru că nu mai scriam. Deloc. Bucureştiul m-a descurajat teribil. Şapte ani nu mi-a publicat absolut nimeni nici un rând, nu am citit în nici un cenaclu, nu am avut nici o lectură, singura mea ieşire erau site -urile literare de mâna a treia, unde orice amator putea să-şi publice tâmpeniile.” Din această pagină reies limpede frământările, îndoielile, asumarea eşecului, dar şi credinţa în literatură, toate atribute proprii poetului/ scriitorului autentic (aflat la început de drum şi nu numai) şi, de aceea, interviul poate fi privit ca un convingător portret al artistului la tinereţe. "