sâmbătă, 7 februarie 2015

piedici şi arme, o recenzie de Daniel Cristea-Enache

Sursa: bookia.ro

FOTOGRAFII

O poezie curajoasă şi cu coeficient mare de risc scrie încă-tânărul Gabriel Daliş în piedici şi arme. Poezia este în sine un gen literar al curajului imaginativ şi expresiv, dar tema suferinţei altora, pentru a nu rămâne o temă, presupune strategii complexe de abordare şi liricizare. Altfel spus, o conştiinţă poetică formată şi implicată în versuri, care să fie scrise nu la întâmplare, în virtutea unui talent suficient sieşi, ci decurgând cu necesitate simbolică unele din altele.

E un „imaginar al terorii şi al violenţei”, cum punctează Radu Vancu, construit din exteriorul lor, prin empatie. Gabriel Daliş infirmă prejudecata că nu se poate scrie despre o dramă sau o tragedie (individuală, familială, comunitară, naţională) dacă nu ai trăit-o; iar poemele din piedici şi arme, pe cât de concentrate, pe atât de pregnante, sunt nişte radiografii ale ororii.

Cititorul e proiectat, din liniştea lecturii sale, în centrul şi pe circumferinţa suferinţei umane, prin fotografii (cum se intitulează un poem) în care războiul şi ghetoul, Holocaustul şi victimele lui sunt reprezentate cu o remarcabilă artă a esenţializării. Iată chiar fotografii: „: au întotdeauna o şansă cârligele sadicului./ şi le-a aşezat la intrare.// căluşurile în gură s-au umflat,/ băieţelul strivit de hartă numără trepte.// o pălărie tencuită de un zidar străin/ a fost adusă de inundaţii.// dacă ştiu, mă îngrozesc./ paznicul mai deschide un sufertaş.”. Sau această terifiantă convertire, în care intensitatea tragediei este potenţată printr-un foarte bun control poetic: „: o maşină pândeşte/ cu farurile stinse/ cu vocea mamei/ cu violenţa celui vitreg/ cu scârba unui deţinut când adoarme.// îi şi uitasem pe oameni./ acum/ înspre cine să merg în hainele ca un rotocol de aer fierbinte?”.

Empatia nu trebuie să afecteze arta poetului (sau a pictorului), ci să-i deschidă un câmp de noi posibilităţi de expresie. piedici şi arme, scris aşa, e un volum de maturitate artistică, ceea ce-i bine pentru autor, şi unul de poezie autentică, riscantă şi curajoasă, cum spuneam, ceea ce-i bine pentru cititor.

Niciun comentariu: