miercuri, 6 aprilie 2011

Colocviul Tinerilor Scriitori 2011. Mihail Vakulovski.

aici n-ai fost numai tu

înainte de debutul festivalului de film din Sighişoara
ne plimbam prin cetatea medievală
unde fiecare căsuţă e monument istoric
printre turnurile cu ceasuri sau fără biserici catedrale şi
căsuţele verişoare cu cele de pe strada de aur din Praga
care se termină-n fosta închisoare cu ingenioase instrumente de tortură
„uite ce fain e aici” a zis iubita şi m-a tras de mînă-ntr-un gang
pe perete scrie: „Aici Am Fost io” şi dedesubt: „MOARTEA”
apoi am urcat pe scara de lemn pînă la biserica din deal
„uite ce casă mişto” am zis io
pe zidul dinaintea casei scrie:
„loc de futut” un desen sugestiv şi-o săgeată spre veranda casei

cu cîţiva ani în urmă la defunctul festival de poezie
în acelaşi loc poetul cu burtă de prozator spunea că
Sighişoara e oraşul cu cele mai multe femei pe cap de bărbat
„aici mi-ar plăcea să trăiesc” zicea „să fie cît mai multe femei posibile pe capul meu” zicea
iar peste cîteva săptămîni l-a futut moartea

2 comentarii:

Gheorghe Apetroae - Sibiu spunea...

De atunci - aproape expresiv

Efebul, mai mult in transa, in pauzele alburne

ascultam cum susura arhetipal izvoarele anotimpurilor-

de povarnisul cautarilor rastignite, sangerand

prin fiecare raza - cantecele astrilor,

mai intaiin zambile, crini si trandafiri...

~~~

De atunci tot cobor pe lunci stele

si le pastoresc in portocaliul de sanziene,

cochetand cu certaretul Eol...

~~~

De atunci batjocoresc cugetul adanc al stancilor

prabusite-n paraul pe care l-am coborat deseori

in stihuri, cu ritmuri din ele cioplite,

si le stropesc cu amintirile ploilor de aprilie...

~~~

De atunci ascult simfoniile albe ale zefirului

cu melodica uverturii de ne-nceput

in bemolii gravi ai cerului, pe care i-am ingropat

alturi de trilurile ciocarliei, impreuna cu primaverile,

de grindina verii i-am dezgropat

de sub albastrii trandafiri ramasi infloriti

in copilaria simbolurilor, asteptarile celor adormiti...

~~~

De atunci ma iubesc cu obiceiurile si aberatiile;

ma bucur de timpul cel beat, de mine, fara habar...

~~~

~~~

Ever since

The ephebe, who's rather mesmerized, while the sapwood'break...

I amlistening to the streams of the seasons purling archetypely -

because of the steep of crucified quests, bleeding

through every beam - to the songs of the stars,

then in magnolias, lilies and roses...

~~~

Ever since, the stars have kept falling down in the holms

and I've been growing them in the Midsummer sunset,

flirting with the quarrelsome Eol...

~~~

Ever since I have been to the deep meditation of the rocks,

that had fallen down in the rivulet I had often come down to

in the verses, with rhythms carved from themselves,

and I asperse them with the memories of the April rains...

~~~

Ever since, I have been listening to the white symphonies of the zephyrrus

with the melodies of the non-beginning overture

in the sky's solemn flats, which I had buried

together with the trills of the lark, together with the springs,

but the white, black, green and red butterflies, billed by

the hail in summer, I had exhumed

from under the blue roses that are still in blossom

in the childhood of the symbol, the expectations

of those who had gone before us...

~~~

Ever since, I have been loving myself with my habits, with my aberrations

and I enjoy the frenzied time, myself, without a clue...
alte generaţii şi totuşi, o impresie, cu stimă

Gabriel Daliş spunea...

vă mulțumesc. cu stimă vă salut și eu.