joi, 7 iunie 2012

Poeme

(în lucru)

telegramă din cernăuți

: ne-au cântărit picioarele cu un sac,
într-o tigaie ne-au aruncat măselele să le prăjească,
din spaime facem un castel cu turle –
am ajuns deja la acoperiș am aprins lumina la etajul nouă.
ne-au bătut să râdem și am râs,
cu gri cănuţe din folii, electric.
trei căluți albi am scuipat prin ochi astăzi.


telegramă din cernăuţi

: mereu huruie câte ceva şi îmi clămpăn ochii
ca două bile de pastă pe toarta unui cazan
ca picioarele unui mort, colorate, clanc clong!
mi-e milă de tot ce ating, pe fiecare buză las pumnul,
scriu parcă m-aș desfigura,
muşc de-un căluş şi mă uit ca sălbaticul.
mă fac de râs dacă spun tot.

2 comentarii:

claudiu komartin spunea...

ce bine ce bine că scrii

Unknown spunea...

scriu, dar cu dubii :)