Despre mine

Am debutat în adolescență cu volumul de poeme Semnale de sâmbătă (1996). Întoarcere acasă (1998), Chip Împreună (2000) și Copacul fără urmaș (2005) au fost cărțile pe care le-am scris sperând cu zgârcenie la propria lume îndepărtată.

: până mereu (2010), o antologie de autor, a reunit poeme din toate aceste volume ascunse și câteva inedite.

Încă dinainte de debutul în volum am folosit la începutul fiecărui poem două puncte conclusive (:), convins că ființa poeziei nu poate fi atinsă decât printr-un limbaj auster, prin esențializare, apelând deseori la sugestie și la aproape orice sursă imaterială care să distrugă locvacitatea argumentării. Slăbiciunea cuvintelor este sensul lor propriu. 
Văd în cuvinte o materie intermediară poeziei, la fel cum sunt pânza și vopseaua pentru pictor sau clapele pianului pentru compozitor. Însă, deși poezia înseamnă idolatru inocență, cuvintele sunt răzbunătoare deseori, ies din text ca niște lame de suferință, iscusite, frustrate, neomologate. 
Așa cum începutul metaforei înseamnă nașterea poeziei așa și începutul lumii aduce creația spaimei. Nu avem arme.
Grupaje de poeme au fost traduse în engleză, ebraică, arabă, spaniolă, croată, germană, italiană și catalană.