marți, 18 ianuarie 2011

O frază, un vers, o carte (XVII)

Iulia Militaru, Marea Pipeadă, ed. Brumar, 2010, colecția Poeți români contemporani, pag.46. (debut, Premiul Tânărul poet al anului 2010, Premiul Tânărul Scriitor al anului 2010.)

Nebunul târgului

Atinge craniul bătrânului, făcându-l să-și ridice bățul către el.
A, deci poți să te ții pe picioare și fără el, pui de țap!

Se strecoară între cele două bătrâne albe și le desparte;
acestea rămân drepte ca două statui.
Vedeți cât de bine stau în pământ?!

Îi răstoarnă, negustorului de mărunțișuri, cutia de tinichea.
Acesta se azvârle în glod și-și împlântă mîinile în murdăria
drumului, ca să-și adune agoniseala zilei.

Se agață de cumpenele vânzătorului de apă și-l face să-și
piardă echilibrul. De cele mai multe ori, cade cu capul
într-una din găleți.
Na, bea. Te-am udat! Ha, ha, ha!

Presară praf în creștetul trecătorului elegant.
M-a privit în ochi, m-a privit în ochi!

Aruncă sare de lămâie în borcanele de magiun ale
gospodinei.
Dulceața dumitale e acră! Ha, ha, ha! E acră!

Vede lungindu-se pe o clădire umbra domnului Clau, își
scoate pantalonii și eliberează în aerul greu un miros de
cârnați cu fasole și ceapă. Se întoarce, râgâie, apoi salută
militărește.
Ha, ha, ha!
Se va pierde, țopăind, printre copiii târgului.

3 comentarii:

Andrei Velea spunea...

Simpatica poezia, imi place!

Yigru Zeltil spunea...

Nu știu de ce am vaga senzație că va face o carieră lungă Iulia Militaru cu această Mare Pipeadă... Într-adevăr, ceva atipic în peisaj.

Gabriel Daliş spunea...

M-aș bucura să i se întâmple asta. Cartea merită toată atenția.