joi, 28 octombrie 2010

Poemul deținuților

[revin cu poemul scris de câțiva deținuți din Penitenciarul Bistrița, participanți luna trecută la atelierul de creație pe care l-am avut împreună, prin intermedierea Cameliei Toma și bunăvoința conducerii Penitenciarului. Poemul le aparține în totalitate, dar nu are deocamdată un titlu.]

Închideți ușile,
Ascundeți cheile.

În amintirea multor vieți
Eu am să fiu
un gram de libertate.

Visez acum
voi înțelege măcar puțin viața,
la modă e viața dură.

Lumea era a mea,
dar eu nu aparțineam ei -
un creștin zadarnic.

Apar ca o felină
aș vrea să vorbesc
nu e furtună,
seară de seară nu a fost să fie,
ci ploaie.

Dacă aceste cătușe mă umilesc,
încurajat repet
în mâna mea e viața.

Mă uit, îmi vine să vomit
mă uit la tine
să râzi, să nu plângi
o lebădă frumoasă nu mai este.

2 comentarii:

editorcassh spunea...

am fost prezent la Penetenciarul Nr.2 de la Lipcani, Moldova, tot la un atelier http://editorcassh.blogspot.com/2010/10/lipcani.html

trist tot ce e legat de trecut, de penitenciar...

Catalina George spunea...

M-a atins grozav poezia asta, prin valoarea umana pe care o are. Mi-a adus aminte. Am avut si un prieten in inchisoare. Mi-au povestit cele doua americance asta vara despre pustii din inchisorile S.U.A.
Bravo, din toata inima va zic. Oamenii aceia au nevoie sa ramina oameni mai mult decit de orice altceva.