Lansare si lectura la Casa Cartii/ atelier la Colegiul National "Andrei Muresanu"

(a doua zi, la Bistrita) Lansarea : până mereu de la Casa Cartii din Bistrita a fost atat de frumoasa, organizata si promovata fara cusur de Camelia Toma si Ana Toma. Le sunt recunoscator cat nu pot scrie acum. Daca in urma cu un an, m-as fi gandit ca Marin-Malaicu Hondrari va veni la lansarea cartii mele, probabil a doua zi as fi facut coada singur la farmacie.

Dar au venit si Rodica Barna, Dan Coman, Ana Dragu, Alexandru Uiuiu, Ioan Hognogi (comisar Penitenciar Bistrita), Virgil Ratiu (ii sunt recunoscator pentru prezentare), si alti prieteni si pasionati de poezie. Despre editorul meu, Gavril Tarmure? (A vorbit impecabil despre carte). Cu dumnealui ar trebui sa incep cand vine vorba despre poezia tiparita si sa ma laud. Sfinteste omul si locurile.

Multumesc jurnalistilor de la Radio Transilvania si cotidienele Mesagerul, Bistritaonline, Bistrita24.ro, Observator BN, Rasunetul si Adevarul, pentru felul in care au promovat acest eveniment reusit. Mai ales organizatorului, Asociatia Argument.

sursa: Observator BN

(a treia zi) Prezentare de carte si lectura la Colegiul National "Andrei Muresanu", apoi atelier de creatie (despre atitudine in poezie, de la cum abordam o tema poetica, in general, pana la rolul important al ligamentelor, intr-un text, in detaliu). Fiecare elev prezent a scris cate un poem din care, impreuna, am extras cate un vers reprezentativ care apoi s-a regasit in noul poem construit prin asocierea respectivelor versuri intr-un corp inedit. Le multumesc pentru ospitalitate si prietenie. Felicitari Cameliei Toma pentru elevii ei creativi, pusi la curent cu poezia contemporana. Sper sa se fi retinut un lucru la care tin mult: fiecare cuvant ascunde o atitudine, nu doar un sens. Cuvintelor cu mai multe intelesuri trebuie sa li se identifice sensul structural, determinant, in defavoarea celorlalte sensuri secundare capatate.

Iata poemul pe care il consider un debut colectiv al participantilor la acest atelier de creatie:

Poem

îmi place iarba
mă strângi de mână (cu)
inocenţa copilului din leagăn
deodată dispari

e cald
mă apropii de câmp
revăd cu ochii închişi tălpile încreţite de rouă
voi deveni un înger
un înger de ocazie compătimind mirosul metalic
al ierbii asemenea maşinii care se odihneşte
îţi întind mâna, aş rămâne aici până creşti,
adorm în braţele tale
şi încep să simt
ghearele câinelui legat în lanţuri
rumegă ultima lui masă. pare mult mai vie

eşti întinsă pe pat
uit o clipă pentru a trăi altă clipă
simt adesea mirosul acesta
,,nu-mi împuşcaţi păsările decât în prezenţa mea, gâze
mici şi blânde
nimic nu mai e cum a fost şi parcă mi-am cosit gândurile“
când m-am trezit din beţie a deschis o uşă spre o cameră
şi iarba proaspăt cosită a devenit ceva

stau pe bancă şi scriu ce nu ştiu
mi-e greu să desluşesc uneori cine sunt,
unde vreau să ajung

(deşi) vii abia după ce iarba a fost
te voi regăsi printre fire
să te adulmec

roua nici măcar nu se va ridica