Raspunzand Andrei Rotaru, intr-un interviu pentru Agentia de Carte, aparut astazi.Există o anumită corelaţie între modul în care eşti structurat psihic, fizic, contextual etc. şi felul în care scrii?
Bineînţeles. Experienţele mele interioare s-au suprapus perfect cu un limbaj asigurat, în mare parte, de cuvinte. Dar nu cuvinte luate de-a gata, din dicţionar (dicţionarele sunt orientative, dacă nu fictive, şi pot ţine numai de o statistică), ci reinventate. Eu cred că am inventat cuvintele din poemele mele, că îmi aparţin numai mie. Dar asta nu înseamnă mare lucru. E doar o etapă a poeziei.
Dacă în poemele din anii trecuţi se simte o esenţializare sau o fineţe marginală, poemele noi, inedite, vin cu multe elemente senzoriale, umane, sunt vii. Există acum o concordanţă între ceea ce absorbi din exterior şi ceea ce devine asumat şi al interiorităţii?
Când scriu, sunt un om convins de ceea ce face, nu un plictisit sau un monden. M-am asumat pe mine însumi, într-un fel m-am înghiţit integral şi am devenit dual. O dualitate care îşi confirmă în permanenţă experienţele. Lumea mea se află între mine şi mine.
Citeste interviul integral aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu