(astazi, in interviul pentru postul tv al Penitenciarului Bistrita) Literatura este mai autentica decat Justitia; prezenta sau absenta libertatii presupune cam aceleasi costuri; Justitia din Romania este fictiune, iar literatura, prin comparatie, devine marca suprema a adevarului. Le-am mai spus ca nu cred in nicio institutie din Romania contemporana si ca protestul nu este o extravaganta, ci o evaluare a starii in care de fapt suntem.
(ieri, in vizita) Pentru prima data intr-un penitenciar, sa citesc din : până mereu. Ce ironie amara in titlul cartii mele.
Am vorbit despre poezia contemporană din România, într-un atelier de creaţie, interactiv, deţinuţii prezenţi au scris câte un poem pe o temă la alegere, iar la finalul întâlnirii de două ore, au primit cartea mea cu autograf.
Am fost intrebat ce tip de oameni ma asteptam sa intalnesc in Penitenciar si le-am spus ca oameni ca si mine. Le-am spus ca nu cred ca in puscarie se afla doar infractorii, ci si nenorocosii.
Dilema mea? Nu stiam ce tip de mesaj sa le transmit detinutilor. Am fost convins ca, indiferent de optimismul meu subliniat sau in lipsa, oricum ii voi intrista. Daca le voi transmite un mesaj de bine, se vor intrista din cauza ca ei nu pot beneficia de binele acela, inchisi fiind, iar daca le voi transmite un mesaj nu tocmai incurajator, ii voi intrista, de asemenea, descurajandu-le sansa eliberarii. Asa ca am preferat sa spun ce cred cu adevarat, ca de la barbat la barbat.
Totusi, mesajul de final? Versuri din Matei Visniec: putrezise salteaua sub mine/ iar eu tot la bine, adevar si frumos ma gandeam.
Ce as mai fi vrut sa le spun? Ca in Romania eu nu ma mai simt mizerabil, ma simt murdarit si murdar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu