Charles Simic, Cartea zeilor și a diavolilor, ed. Paralela 45, colecția Universul poeziei, 2002, trad. Mircea Cărtărescu, pag. 54.
Pe culmile nebuniei
O ciori înconjurându-mi capul și croncănind!
Recunosc că sunt câteodată
Și fără cel mai mic avertisment
Insuportabil de fericit.
În dimineața altfel fără soare
Pășind mână-n mână
Pe lângă pomii-n formă de spânzurătoare
Cu draga mea Helen,
Care-i și ea o pasăre ciudată.
De parcă aș fi fost convocat
Urgent, dar excesiv de grațios
La un dejun cu pepene roșu
Înconjurat de zei și zâne goale
Pe zăpada din noaptea trecută.
