Ionel Ciupureanu la Bucureşti

Poetul Ionel Ciupureanu

Pe coperta IV a noii cărți semnate de Ionel Ciupureanu, Mișcări de insectă, Casa de editură Max Blecher, 2010, am scris următoarele fraze: O poezie autentică şi rară, care are ca sursă fondul obsesiv malign al fiinţei umane dintotdeauna şi nu manifestările marginale ale acesteia. Ionel Ciupureanu reuşeşte versuri etanşe, puternic verbalizate, construite cu precizie, într-un monolog la persoana a II-a, convertind cuvintele la sensuri decantate, embrionare, care se contopesc într-o sintaxă convulsivă. Situat pe linia tragică a poeziei româneşti, Ionel Ciupureanu este un mare poet, deocamdată cunoscut mult mai puţin decât merită.

Vă invit, așadar, la lansarea acestei cărți, în ediția cu număr simbolic a Institutului Blecher.

Afiș: Ana Toma

O frază, un vers, o carte (XV)

Ionel Ciupureanu, Mișcări de insectă, Casa de editură Max Blecher, colecția Plantații, Bistrița, 2010, pag. 18.

Ceva tulbure

Întrucât alunecarea mea n-ar fi fatală
am hotarât s-o iau într-acolo

o somnolenţă pipăia totuşi pereţii
dormitorul se târa nespus de vâscos

am luat-o logic
de-a lungul canalului

ar fi trebuit să urc în aceeaşi direcţie
trecusem de scăriţa care cobora

ceva tulbure ca saliva
din patul meu ardea lent

presupunând că mai rămân doar eforturile mele
a fost suficient să fredonez altceva

vocile deasupra chipului meu
în fine năşteau zile-n cascadă

cutremurate de plictiseală
inventau alte chipuri

un timp eram conştient
contururile canalului n-aveau nicio importanţă

viziunile astea accelerau un oarecare vertij
alteori o deschidere spre aceste cuvinte

într-un perimetru cu gheare
evident măcinate

trebuia totuşi să mor pe măsură ce mă apropiam
aş fi pătruns în ce risipisem

dar şi visul mâncat năvălea
prin absorbţie

şi când am murit
m-a durut puţin capul.

Un mare poet: Ionel Ciupureanu

Ionel Ciupureanu este un mare poet, aproape genial, capabil sa reaseze orice ierarhie serioasa din literatura romana recenta.

Il vad alaturi de Ion Barbu, G. Benn, Emil Botta, Constantin Virgil Banescu, Vicente Aleixandre, in prima linie a celor mai fascinanti poeti din lumea mea.

Nu stiu de cate dovezi are nevoie critica literara pentru a confirma un mare poet, dar sper in timpurile in care doar opera unui scriitor hotaraste destinul literar al scriitorului.

Seif fara bani

Din toate partile ies varfulete de viermi
si omisiuni de cuvinte
e inteligent Dumnezeu sa-L ia dracul
scumpa mea
in legatura cu trupul

esti fericita
o da
a spus
foarte
un sul de cuvinte in dormitor
in lumea Lui in genunchi
cu obiceiuri de pilda la capatul patului
dand din picioare sa ma proptesc
imitandu-L cu scarba dracu` sa-L ia
chestia puturoasa zau
fara stergar
scartaind ca un seif fara bani
cu nadajde-n scarbosenie
cu lumea de-apoi scarpinandu-ma
in marsul boaselor cu cioburi mobile
din rau in mai rau ca ma rog
cu mirosuri din El
cu obraznicie in peisajul Lui
capabil si sincer
dupa sinceritatea pe care-o citisem
in viata adevarata scarbos
cu otravuri din chipurile proaspat ouate
lingandu-L cand moare
ca-n pivnita cu sobolani din resturi
crestetul capatanii fluturandu-si putoarea
si-un decolteu pentru cuvinte
sa ne-atraga
spre ghearele din gatu-I
intepenite in voal de vaduva proasta
cu-n popou de bebelus batut
cu bocancii
pe jumatate strofa-ntai gata

adio dragostea mea
de la natura un idiot de poet
fotografia ta din cuvinte
si si vorbe cu trei regiune si
optul de caro asta-i succes
zece rosu de doua ori
haine moi ca sa vezi
si si ceva poezie.

Sursa
Foto: Ana Toma