Dragă Gabriel Daliş,
Am luat act cu părere de rău de demisia din U.S.R. E vorba, desigur, de o decizie personală pe care sunt obligat s-o respect. Aş dori să lămuresc câteva lucruri, recunosc, în speranţa de a te determina să revii asupra demisiei.
În primul rând, lipsa de reacţie a conducerii U.S.R. faţă de incalificabilul text al lui Horia Gârbea se explică simplu prin aceea că U.S.R., conform Statutului, este o asociaţie apolitică, iar textul cu pricina nu ţine de literatură, ci de cea mai pură şi urâtă politică.
În al doilea rând, U.S.R. nu are nici un mijloc de a cenzura opiniile membrilor ei, mai ales de natură politică: întreaga răspundere îi revine lui Horia Gârbea. În fine, Horia Gârbea nu se identifică în nici un caz cu U.S.R., ca să nu spun că în virtutea Statutului nou, aprobat de judecătorie săptămâna trecută, el nu mai este nici măcar Preşedintele Asociaţiei Bucureşti, care a fost desfiinţată.
Nu ştiu în ce măsură aceste lămuriri vor reuşi să te convingă. Scrisoarea de demisie, ca şi aceea adresată lui Horia Gârbea, mi s-a părut plină de un bun simţ tot mai rar în timpul din urmă. E inutil să precizez că fondul revoltei este perfect legitim şi că îţi împărtăşesc opinia.
Cu preţuire,
Nicolae Manolescu
(text primit vineri, 17 mai 2013)
(text primit vineri, 17 mai 2013)
