luni, 9 ianuarie 2012

Cartea de poezie a anului 2011

Este lesne de înțeles gestul ca un fost colaborator cu Securitatea să fie desemnat autorul cărții de poezie a anului 2011. Juriul a avut în atenție cărți și nu oameni, însă un minim gest de decență din partea poetului ar fi necesar în orice moment, ca să nu mai vorbesc de politețea de a se autosuspenda pentru o perioadă din viața publică și de a refuza distincția ca un gentilom, cum multă vreme am știut că este Ioan Es. Pop.
Nu comentez decizia juriului, deși personal consider, ca un cronofag ce sunt zilnic, că Marin Mălaicu-Hondrari a dat cea mai bună carte de poezie a anului trecut, La două zile distanță, ed. Charmides.

"Unelte de dormit" de Ioan Es. Pop a fost desemnată cartea de poezie a anului 2011 de un juriu format din: Eugen Simion, Daniel Cristea-Enache și Bogdan Crețu.

9 comentarii:

Unknown spunea...

No offence, dar care e legatura dintre colaborarea cu Secu' si talentul literar al tipului? Nu stiu altii cum sunt, dar eu in 89 aveam 6 ani si ceva deci nu am prins mare lucru din comunism, am invatat destul insa in facultate si am facut lucrarea de licenta pe tema cenzurii si propagandei in lumea literara din perioada 1971-1989, stiu prea bine cum se fabricau dosare si ce insemna de fapt "colaborarea" multora dintre cei blamati azi.
Poate ar trebui ca noi, astia mai tineri sa dam naibii prejudecatile astea legate de colaboratori, securisti, comunisti & alte chestii de genul si sa schimbam mentalitatile astea, mai ales ca nu am trait prea mult atunci ca sa stim exact cum stateau lucrurile.
imi place poezia lui ioan es pop si ma bucur ca a castigat premiul, dupa cum imi place si poezia lui ginsberg si n-o sa ma razgandesc vreodata doar pt ca stiu ca a fost homosexual. La fel si poezia ta imi place si mi-ar placea in continuare chiar daca s-ar descoperi ca ai colaborat cu mafia siciliana sau cu o nava extraterestra:)

Octavian / spunea...

Nu vad legatura dintre o culpa morala (cazul Ioan Es.Pop) si homosexualitate...A le pune la acelasi nivel e cel putin dubios.
Argumentul ca daca n-am trait in acele vremuri nu le putem judeca e pernicios. Asa putem inocentiza si pe national-socialisti, deoarece n-am trait in Germania interbelica.
Cu toate astea eu sunt adeptul autonomiei esteticului, asa ca nu pot empatiza prea mult cu textul de mai sus.

silvia caloianu spunea...

e normal ca juriul sa aiba in faţă carti si nu oameni, sa identifice, sa judece valori literare si nu altceva (am dat like fara sa imi dau seama ca se refera nu doar la ultimele randuri).

pasquinel spunea...

Citesc si zambesc amar la comentariile anterioare.
Mr. Hyde, pomenesti de "autonomia esteticului". E ca si cum, spectator fiind la o crima oribila, tu admiri precizia loviturilor de cutit (lopata, topor, usw.).
Securitatea a fost si ramane o realitate pe care unii prefera sa o ignore, dupa cum se vede din comentariul Elizei. Solutia pentru o schimbare in bine nu este "sa dam naibii prejudecatile", ci sa dam naibii nepasarea care ii orbeste pe romani.
Si in ultimul rand, dar nu in ultimul rand, cum zice poetul, Silvia Caloianu (te-am vazut pe agonia.ro), gandeste-te cum ar fi fost daca "valoarea literara" la care faci referire ar fi servit intocmirii unui raport induiosator catre Securitate, al carui subiect sa fi fost cineva drag tie.
Trebuie sa intelegem ca Gabriel Dalis contesta fatarnicia, ipocrizia si lasitatea unor oameni care nu au curajul sa spuna "recunosc", dar care se erijeaza in unitati de masura a timpului nostru, o, mult prea grabit in vreme si in ganduri...

claudiu komartin spunea...

știți care e cel mai complicat lucru aici?

că aveți cu toții dreptate.

Unknown spunea...

"fatarnicia, ipocrizia si lasitatea unor oameni care nu au curajul sa spuna "recunosc", " - ioan es. pop a recunoscut.
"Securitatea a fost si ramane o realitate pe care unii prefera sa o ignore" - m-am documentat indeajuns ca sa pot face afirmatii, chiar daca unora nu le plac. asa pervers a fost mecanismul securitatii incat reuseste sa-si atinga scopurile si la 20 si ceva de ani dupa ce, teoretic, a cazut.
"Solutia pentru o schimbare in bine nu este "sa dam naibii prejudecatile", ci sa dam naibii nepasarea care ii orbeste pe romani" - si in ce ar consta ma rog sa lasam naibii nepasarea asta? sa traim in trecut? sa vanam&sa ucidem toti fostii colaboratori ai securitatii? asta ar insemna sa facem genocid in masa pentru ca, pe langa cei care scriau rapoarte cretine, sub nume de cod, in mod tacit au colaborat si cei care au tacut, s-au supus si acum fac pe moralistii si pe vitejii.
dar, claudiu komartin zice bine: fiecare are dreptate in felul sau...

Octavian / spunea...

Domnule Pasquinel,
Ascultati Gesualdo, cititi Celine sau Sartre ?
Ce n-ati inteles dvs. e ca eu nu caut sa inocentizez pe nimeni, ci doresc doar demarcatia clara a planurilor. Daca ar fi dupa dvs. poate ar trebui ca in fiecare an sa primeasca premii doar Paul Goma, nu?

pasquinel spunea...

Mr. Hyde, nu sunt bibliofil, muzicolog, arahnofob, fusiform, cataleptic sau fitofag. Nu-s nici macar un domn. Sunt doar un cititor caruia ii place sa discute cu oameni mai putin prosti decat el.
Recunosc, am fost subiectiv in aprecierile anterioare, iar subiectivitatea mea provine din faptul ca-i acord credit nelimitat poetului Gabriel Dalis, eu avand onoarea sa-l cunosc personal.
Cand vorbim de niste monstri (sacri, desigur) ai artei universale, le putem acorda circumstante atenuante, mai ales daca-s morti. Dar cand vorbim de realitatea contemporana romaneasca, in care umbrele trecutului ne bantuie in proportie inspaimantatoare, in care sobolanii care se ascunsesera in gauri isi fac din nou aparitia, purtand straie noi, in care libertatea (fie si cea de exprimare) este doar o vorba, in care temelia pe care se cladeste viitorul copiilor nostri este construita pe nisip, atunci da-mi voie, dr. Jekill... adica mr.Hyde, da-mi voie sa imi exprim dezacordul fata de situatia despre care vorbim in acest dialog.
Eliza, ai spus bine ca mecanismul Securitatii a cazut... teoretic. Pentru ca practic nu a cazut, ba chiar este mai stabil ca oricand.

Unknown spunea...

@Traiana Eliza, deschizi aceleași paliere de abordare a temei, cunoscute, dezbătute și, bunăoară, predictibile. Ioan Es. Pop a recunoscut colaborarea după ce Groșan a fost denunțat. A bănuit că urmează. A avut timp de ispășire 20 de ani de la Revoluție, dar s-a comportat ca un școlar care a furat un creion din clasă și și-a recunoscut fapta după ce profesorul a început să caute în ghiozdane. Această autodenunțare e de un fals stupid.
@Mr Hyde, securiștii nu sunt buni de nimic. De altfel, și eu cred în autonomia esteticului și în principiul junimist de interpretare a unei opere.
@ claudiu komartin, într-adevăr, un punct de vedere elegant și sobru.