joi, 7 iulie 2011

O frază, un vers, o carte (XXXIII)

Constantin Hrehor, Vinovatul din absidă, ed. Tipo Moldova, Iași, 2011, colecția Opera Omnia, pag. 170, 203-204.

dialog cu zidul


trecem
ca apele prin pânza pescarului
ca puii de lup prin sticla lunetei
nu-i viața o australie plină de canguri
săltăreți și flămânzi -
stai la ușa morii și auzi scrâșnind valțurile
în carnea sâmburilor
aștepți surâzând sângele lor să scapere pe uluc
privești în palmă stropii zvâcnind, căldura
lor înmulțește bătăile inimii
simți pe dinlăuntru gloria cum îți sculptează
ipocrita statuie.
din vreme în vreme ridici sticla vânătă
sorbi vinul tragic
între paharele plesnind metalic se aud valțurile
scrâșnind în carnea boabelor mute
se-aud valțurile propriei inimi prin care
trec respirațiile, zilele
ca apa prin pânza pescarului
ca focul prin gâtul brichetei
ca nunta prin rochia miresei
într-o australie bântuită de o nesfârșită
vânătoare de canguri săltăreți
și flămânzi...

trebuie să se întâmple ceva

se oprea din când în când
își scotea ceasornicul sclipitor din buzunar
ceasornicul de argint cu lanț sclipitor
întrebându-se singur pe strada subțire:
într-acest oraș cu toate storurile căzute
dincolo de ferestre, cu toate ușile
rezemate de lacăte negre
învierea așteaptă locuitorii?
între arta creșterii ierbii și arta tăierii ierbii -
interogația unui fir de iarbă,
între o piatră de praștie și o piatră de moară
respirația unui bob orbitor -
în fiecare zi lumea-și rodește din sine sfârșitul...
călătorul se oprește din vreme în vreme
și-și privește ceasul de buzunar -
a iubi o nouă femeie nu schimbă nimic
istoria popoarelor migratoare,
numărul bocancilor pierduți în războaiele mondiale;
sub un ou negru într-o pasăre neagră
doarme orașul.
curând începe în sala gotică lecția de
anatomie pe trupul lacrimei
curând se deschid ușile, ferestrele în orașul cu
storurile trase, cu ușile rezemate de lacăte ruginite.
pe strada subțire călătorul își scoate
din vreme în vreme ceasornicul cu lanț de argint
zicând pentru sine:
trebuie să se întâmple ceva, trebuie să se întâmple
ceva...

Niciun comentariu: