Charles Simic, Cartea zeilor și a diavolilor, ed. Paralela 45, colecția Universul poeziei, 2002, trad. Mircea Cărtărescu, pag. 54.
Pe culmile nebuniei
O ciori înconjurându-mi capul și croncănind!
Recunosc că sunt câteodată
Și fără cel mai mic avertisment
Insuportabil de fericit.
În dimineața altfel fără soare
Pășind mână-n mână
Pe lângă pomii-n formă de spânzurătoare
Cu draga mea Helen,
Care-i și ea o pasăre ciudată.
De parcă aș fi fost convocat
Urgent, dar excesiv de grațios
La un dejun cu pepene roșu
Înconjurat de zei și zâne goale
Pe zăpada din noaptea trecută.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu