luni, 21 februarie 2011

O frază, un vers, o carte (XXV)

Petre Stoica, Uitat printru lucruri uitate, ed. Minerva, colecția BPT, București, 1997, pag. 128-129.

SCRISOARE NETIMBRATĂ

Nu mai sunt mohorât
dar tu?
afurisitul de guturai mi-a trecut
unghia de la picior mi-a crescut la loc
așadar pot dansa fără grijă
în grădină toate se desfășoară
conform programului dinainte stabilit
cartofii au răsărit la timp
curând voi semăna dovleceii și fasolea
s-ar putea să-mi cumpăr un berbec
după cum vezi e bine
ieri mi-am plătit și impozitul pe casă
azi am fost anunțat că foarte curând
voi fi numit profesor de poetică
după orele de prânz citesc Boston Star sau joc domino
cu agentul sanitar pe care de altfel
îl inițiez în mesmerism
tu cum te mai distrezi?
îmi spui să nu-mi fac griji
ai dreptate noul tip de submarin atomic
e doar o sperietoare de ciori
la treburi din astea mă pricep
ce mai fac foștii mei colegi de la grădiniță?
mă bucur știindu-i cu mustăți și rosturi pe lume
numai eu am rămas
același copil care se joacă cu focul
te rog iartă-mă aici mă opresc
vine ploaia și trebuie să-mi adun manuscrisele

Un comentariu:

Yigru Zeltil spunea...

Petre Stoica, fain poet... spun eu, care nu sunt obsedat de (fie-mi iertate generalizările) genul acesta de poezie. Mircea Ivănescu, în schimb, nu mi-a plăcut niciodată la nebunie. Dar Petre Stoica... poate pentru că e jovial, nu doar bacovian. Altminteri, amândoi sunt foarte subtili, de cele mai multe ori.