marți, 1 februarie 2011

Emil Hurezeanu, turnat de Ioan Groșan la Securitate

Aflu stupefiat (dintr-o sursă sigură, căreia i-am promis discreție absolută, deși ziarele centrale vor aborda frontal cazul acesta), că turnătorul-prozator Ioan Groșan nu a avut un singur nume de informator, cel din 1974, Radu Greceanu, nume confirmat de dumnealui, dar sub protectoratul căruia, tot Groșan a spus că nu a dat nicio fișă informativă, niciodată. A semnat acel angajament de colaborare, când avea numai 19 ani, după ce abia reușise admiterea la Facultate, neinvocând nicio presiune din partea Securității care să-l ducă la acea cumplită decizie, potrivit unui articol publicat de ziarul "Adevărul", zilele trecute. Dar despre povestea asta, am mai scris aici. (Puțini au înțeles punctul meu de vedere exprimat aici, unde am recomandat moderație, în absența unei legi, nici să-l lapidăm pe Groșan, nici să spunem că nu a colaborat când el însuși a recunoscut colaborarea cu Securitatea, nici să diminuăm sensul angajamentului, din diverse motive.)
Ioan Groșan a mai avut un nume de cod, agentul Gavrilă, nume sub care a activat chiar până după Revoluție, în 1990. Una dintre victimele linșajelor lui Gavrilă? Nimeni altul decât Emil Hurezeanu, scriitor pe atunci, redactor între 1983 și 1994 la Europa Liberă, perioadă în care familia lui, rămasă în țară, a fost filată și anchetată de Securitate, iar fratele jurnalistului a murit în urma torturilor sistematice aplicate de Securitate. În tot acest timp, agentul Gavrilă juisa în Canaan-ul specific docililor mioritici, "ocupându-se" și de echinoxiștii anilor '70. Emil Hurezeanu a revenit în România în 1990 și a participat la evenimentele din Piața Universității.
Pe scurt: 1. Partea de vinovăție va trebui să și-o aplice însuși Groșan, în fața propriei conștiințe, dacă mai are vreo fărâmă din ea. Legea oricum în România înseamnă mai puțin decât un debut slab în literatură.
2. Cu ani în urmă, în redacția unui cotidian central, se vorbea despre posibila colaborare a lui Hurezeanu cu Securitatea, în legătură cu aceeași grupare literară, amintită mai sus, "Echinox", și dublul rol pe care acesta l-ar fi avut la Europa Liberă. Chiar spuneau că Hurezeanu continuă să fie ofițer sub acoperire.
3. În absența unei legi a lustrației, aplicate corect, care să reia Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, demascarea unuia sau altuia, deși salutară, poate părea un mic joc de paie lângă o baltă, un incitant subiect de presă, manipulatoriu, fără efecte concrete. Atitudinea societății? Alt foc, dar care nu se aprinde cu chibrituri ude.
4. Sunt pentru excluderea din spatiul public a acestor asasini, chiar dacă tentativele lor n-au adus de fiecare dată moarte, ci au rămas tentative de moarte sau sufocări vitupetante. [Mai sunt multe de spus, dar e târziu și, oricum, posibil să revin pe același subiect, curând. Tot aici. ]

5 comentarii:

vklvsk spunea...

"cine este fără de păcat să arunce primul cu piatra".

gabriel, nu am trăit vremurile alea. nu ştim cum a fost. eu când aud cazuri de-astea, simt o mare tristeţe. şi nu ştim "cine pe cine" până când doar unele documente apar. nu spun că groşan e o victimă. dar ce e el faţă de alţii?

întrebări retorice...

El Desdichado spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
El Desdichado spunea...

Chiar, ce e Grosan fata de Emil Hurezeanu, daca intr-adevar chiar l-a turnat...

luiza spunea...

gabriel, pe bune acuma, de cînd ne-am transformat noi în Judecătorii Supremi? ne lipsesc atîtea piese din dosarul ăsta (și,de fapt, din mai toate dosarele), încît ar trebui să ne vedem de treabă, nu să sărim ca arși de fiecare dată cînd apare o potențială dezvăluire senzațională.
eu îl citesc acu pe groșan, cu un om din est, e excelent. și, deocamdată, mi-e suficient.

generalcpcr spunea...

bai baiatule, dar radical mai esti? dar forma de colaborationism a lui cartarescu mircea cu regimul basescu traian ce mai e?
poate te intrebi cui face rau cartarescu prin garantarea continua a acestui vid istoric? poate ca in spatele actiunii nu se afla un nume propriu, dar stiu ca e unul colectiv: poporul roman. mi-e scirba de popindai care isi extrag esenta din rivalitati meschine!
si niciodata, cit va voi vreun critic sau vreun tractorist sa inventeze canoane literare, o opera nu egala cu viata unui autor. asa ar trebui sa nu-i mai citim pe heidegger (colaborationism cu nazistii), pe knut hamsun (tot cu nazistii), pe vergilius (poet de casa al lui augustus) etc.