miercuri, 26 ianuarie 2011

Sfântul Ioan Groșan

Celan scria în poemul "Fugă macabră" moartea-i un meșter german, albaștri i-s ochii, făcând referire directă la criminalul regim fascist antisemit din vremea lui Hitler. Oare pentru o anonimă victimă din timpul lui Ceaușescu, dacă ea a existat cu adevărat, ce înseamnă denunțătorul ei, dacă sigur există?
Cu riscul de a mă arunca într-un cumplit marasm, absolut gratuit, afirm din capul locului că nu împărtășesc opinia niciunuia dintre aceia care îi iau apărarea prozatorului Ioan Groșan, în adevărate abluțiuni, Octavian Soviany, Radu Vancu și Stoian G. Bogdan etc., după cum nici nu beatific informația publicată de ziarul Adevărul, respectiv firavele câteva fișe de dosar de colaborare cu Securitatea a acestui prozator excepțional.
Nu spun că Groșan trebuie pus la stâlpul infamiei, dar să fie transformat peste noapte într-un fel de victimă a regimului ceaușist și, transferat, să ajungă într-un plin proces de canonizare acum, mi se pare nepermis.
Totuși, semnătura lui Groșan de pe angajamentul cu Securitatea și acceptarea numelui de informator, Radu Greceanu, au fost confirmate de prozator. Cum să fie înțelese acestea doar ca o simplă greșeală a unui tânăr de numai 19 ani, care tocmai izbutise admiterea la Facultate, în 1974, sau că nu se putea altfel?
Cred că lucrurile trebuie cântărite fără patimă și, mai ales, fără adorație [update, a se citi empatie]. Rațiunea trebuie să fie, în astfel de cazuri delicate, excepția și nu regula, dacă e să parafrazez dintr-un prozator poate la fel de bun ca Groșan, Carlos Fuentes.

3 comentarii:

El Desdichado spunea...

Da, si cand ne gandim ca si pentru romani multa vreme moartea era tot cineva/ceva cu ochii albastri, anume Securitatea, care chit ca nu te lovea ''cu glontul de plumb'', dar tot la moarte te ducea deseori.
Din pacate multi dintre cei care au comentat episodul aceasta foarte trist au cazut rapid in maniheita. O tabara s-a repezit sa empatizeze si sa-l scoata ''basma curata'' pentru ceea ce numeau ei o vina mai degraba benigna in comparatie cu raul facut de altii, o alta tabara si-a insusit rigorismul moral si a aruncat maledictia eterna asupra scriitorului. Asa cum sugerezi in postare ceea ce cam lipseste este judecata care se bazeaza pe sine ira et studio, judecata care ajunge foarte rar la verdicte implacabile si ajunge deseori la concluzii impanate cu nuante.

luiza spunea...

gabrieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeel,
ce zici tu aici?! ce adoraţie? ce canonizare?
michnik o spunea cel mai bine, că securitatea, după ce a triumfat prin comunişti, va triumfa şi prin anticomuniştii care îi vor adopta versiunea despre trecut.
mai uşurel cu trasul concluziilor după un articol de ziar, o notă de care groşan nu mai ştie, şi multe, muuulte date lipsă.

octavian soviany spunea...

daca ar fi sa ducem judecata morala la extrem (ca Herta Muller, care a invatat bine lectia germana a intrasigentei pana in panzele albe) prin lipsa de actiune, obedienta, tacere etc cu totii am fost mai mult sau mai putin niste colaborationisti.