O frază, un vers, o carte (XVII)

Ady Endre, Spre mâine, ed. Dacia, Cluj Napoca, 1970, pag. 32. Traducere de G. Georgescu.

Lacrimi sub arborele vieții

Roșii minuni, viață, te încarcă,
Străvechiul tău desiș îl văd de jos,
O vai,
Fără folos, fără folos, fără folos.

Nicicând nu te-a iubit ca mine altul
Și nu te va iubi un altul iar,
O vai,
E în zadar, e în zadar, e în zadar.

O dată numai din minuni să-mi dai,
Ca fiu o dată să mă chemi la piept,
O vai,
De când aștept, de când aștept, de când aștept.

Cu sângele din mine te vrăjesc,
Te strig, te-aștept, te blestem, te iubesc.
O vai,
Doar te privesc, doar te privesc, doar te privesc.

Aici, în pulbere, aici voi sta,
O știu, zdrobit în drumul tuturor,
O vai,
Pân-o să mor, pân-o să mor, pân-o să mor.