Ion Barbu, Poezii, ed. Albatros, colecţia Lyceum, Bucureşti, 1979, pag.16.
Înecatul
Fulger străin, desparte această piatră-adâncă;
Văi agere, tăiaţi-mi o zi ca un ochian!
Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean,
Încununat cu alge, clădit din praf de stâncă,
Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice,
Din care alte ramuri, armate-n şerpi lemnoşi,
Bat apele, din baia albastră să despice
Limbi verzi, şuierătoare, prin dinţii veninoşi.
Înecatul
Fulger străin, desparte această piatră-adâncă;
Văi agere, tăiaţi-mi o zi ca un ochian!
Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean,
Încununat cu alge, clădit din praf de stâncă,
Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice,
Din care alte ramuri, armate-n şerpi lemnoşi,
Bat apele, din baia albastră să despice
Limbi verzi, şuierătoare, prin dinţii veninoşi.
2 comentarii:
Dificil, dificil
Ai auzit de ”Tinda bisericei din Jupâneşti”? Este una dintre cele mai rare poezii ale lui Ion Barbu, nu le găsești în edițiile din perioada comunistă din motive evidente (dedicație pentru legionari publicată într-o revistă de legionari), o prezență atipică în opera lui Barbu (adică atipic ca stil).
Trimiteți un comentariu