Paul Celan, Versuri, ed. Univers, colecția Poesis, București, 1972, traducere de Nina Cassian și Petre Solomon, pag.82-83.
Întoarcerea acasă
Ninsoare, căzând tot mai deasă,
de culoarea porumbeilor, ca ieri,
ninsoare, ca și cum ai dormi și acum.
Albul, până departe întins.
Deasupra, la nesfârșit,
urma de sanie a celor pierdute.
Dedesubt, la adăpost,
se boltește
ceea ce rănește atât de mult ochiul,
deal cu deal,
nevăzut.
Pe fiecare,
readus în propriu-i prezent,
un eu alunecat în tăcere:
un țăruș de lemn.
Acolo: o simțire
adiată de vântul de gheață
își leagă pânza de steag
de culoarea porumbeilor și-a zăpezii.
Un comentariu:
Foarte frumu :*
Trimiteți un comentariu