marți, 28 decembrie 2010

O frază, un vers, o carte (VIII)

Nora Iuga, Berlinul meu e un monolog, ed. Cartea Românească, 2010, pag.250-251. (jurnal)
fragment
"Vreau să plec din Berlin pentru că s-a făcut târziu și s-au săturat de tine, vor să se culce, ai vorbit destul...tu și iar tu. Dar vorbesc despre mine fiindcă voi nu vorbiți despre mine. Acasă m-așteaptă Corina, m-așteaptă Andra, m-așteaptă...cine m-așteaptă? Ce gol s-a făcut în jurul acestei găuri imense ca în jurul urmei lăsate de meteoritul Tungus, nu mai crește nimic acolo...m-am apucat să număr ieri la telefon cu Corina ce critici români au scris despre mine în ultimii zece ani, de când m-a acaparat Berlinul și m-am speriat. Cel mult cinci, toți prieteni cu mine și, oricum, din a doua jumătate a plutonului. În Germania mă mai bucur, până când, de avantajele unei apariții "exotice", a unei vitalități neobișnuite la 80 de ani, pe care contactul cu scena mi-o îngroașă până la caricatură, lăsând la retragerea fluxului o spumă înghițită, în câteva secunde, de nisipul zgrunțos și rece, plin de scoici sparte.
/.../
Sunt mai slabă în fața iubirii de mine decât în fața iubirii de altul. Când îmi trebuie afecțiunea unui bărbat nu-mi arăt nerăbdarea, nu-l trag de mânecă, să-mi spună ce vreau să aud; când îmi trebuie lauda cuiva, dau telefoane, cer, ba nu, cerșesc, îi cert că nu fac din simpla semnalare a numelui meu o conferință de presă, că nu îmi trimit eventual și un CD cu înregistrarea..."

Niciun comentariu: