joi, 30 decembrie 2010

O frază, un vers, o carte (IX)

Naomi Ionică, Cei singuri vor rămâne singuri, ed. Tracus Arte, colecția "debut/poezie", București, 2010, pag. 55/31.

Femeile singure

Aceasta este o femeie singură,
asemeni ei mai știu încă una,
își spală părul în fiecare zi, curat și mătăsos
rămâne strâns în cocul de peste 15 ani.
Cealaltă se machiază discret de peste 20 de ani
și are o voce de soprană.
Mai știu încă trei care de singurătate
stau împreună ca și cum ar fi
mamă, bunică și surioară.
Bunica e învățată cu bolile și stârpirea lor
în comitatul ierburilor.
Mama gătește hrană economică și sănătoasă
pe care o duce pe casă
pentru păsările Domnului.
Fata mare merge la plimbare
și le face cu ochiul cotoilor.
Așa le știu, trăind liniștite,
femeile singure.

***
pe fiecare bloc doarme câte un cățel
m-am hotărât să-i studiez ca pe niște corpuri distincte
când cască se face brusc întuneric
la noi la bloc cerul e tare mititel
fiecare cățel are cerul lui
pe care îl păzește de luni până joi

apoi încep manelele de week-end.

2 comentarii:

Yigru Zeltil spunea...

Fragmentele astea chiar mă fac să mă supăr și să comand cartea...

Unknown spunea...

Sunt doua poeme integrale, desi eu am insemnat cam 12 poeme foarte bune, din a doua sectiune a cartii.