vineri, 17 decembrie 2010

O frază, un vers, o carte (II)

Ion Mureșan, cartea Alcool, ed. Charmides, Bistrița, 2010, pag. 39

Tunelul
Prietenului meu, Ioan Groșan

Stăteam la masă așteptând chelnerul.
Și eram triști și îngândurați,
căci știam că mult nu mai avem de trăit.
Când, imaginea noastră s-a decupat în peretele dinspre stradă,
ca și cum, chiar atunci, urgent, ar fi vrut să ne vadă
o privire ce nu suportă refuzul ca și cum
un copil ne-ar fi tăiat conturul cu un fierăstrău mic de traforaj
într-o bucată de scândură.
Apoi, imaginea noastră s-a decupat
în autobuzul care tocmai trecea,
ținându-l pe loc preț de un minut,
până a trecut prin el.
Apoi imaginea noastră a perforat clădirea de peste drum,
trecând prin dulapuri și scaune,
prin copii și gospodine.
Imaginea noastră stând la masă în așteptarea chelnerului
a trecut ca un tunel prin munții din zare
și a perforat aerul sărat de deasupra mării
și un vapor turcesc și un pește.
Și imaginea noastră a perforat ca un tunel de sticlă
pustiul.
Și mama a simțit o împunsătură în piept,
când imaginea noastră stând la masă așteptând chelnerul
a trecut prin ea
și câinele nostru a lătrat,
și cocoșul pe gard a cântat,
perforat.
Și, încet, anevoie, imaginea noastră a decupat iar orașul
și peretele opus al cârciumii și imaginea noastră
s-a năpustit asupra noastră,
fără noi în ea.

Un comentariu:

Dan spunea...

foarte frumos