O frază, un vers, o carte (I)

Juan Ramon Jimenez, Platero y yo, ed. Paralela 45, Pitești, 2006, pag. 49, traducere de Ileana Vulpescu

(fragment)

XIII

SPINUL

INTRÂND în pășune, Platero a-nceput să șchioapete. M-am aplecat...

- Ce ai, frate?

Platero și-a ridicat nițel piciorul drept din față, arătându-mi unghișoara, fără vlagă și fără greutate, aproape fără să atingă cu copita nisipul fierbinte al drumului.

Cu mai multă duioșie decât bătrânul Darbon, doctorul lui, i-am îndoit piciorul și m-am uitat la unghișoara roșie. Un spin mare și verde, de portocal sănătos, era-nfipt în ea ca un pumnal mic, rotund, de smarald. Înfiorat de durerea lui Platero, am scos spinul; și mi l-am dus, sărăcuțul, la pârâul stânjeneilor galbeni, ca apa curgătoare să-i lingă bubița, cu limba ei mare și curată.

Apoi am mers mai departe până la marea albă, eu înainte, el în urmă, șchiopătând încă și îmboldindu-mi blând cu botul spinarea...