Nu m-am simtit niciodata aproape de poezia lui Eminescu si, cu atat mai putin, de publicistica lui. Intr-un fel, mi-am impus sa-i citesc poemele, gasind o metoda artificiala de lectura; am inventariat elementele de fauna.
Astazi am recitit cateva poeme, incepand cu Stelele-n cer, un superb poem postum, care imi vine in minte de fiecare data cand ma gandesc la Eminescu.
Astazi am recitit cateva poeme, incepand cu Stelele-n cer, un superb poem postum, care imi vine in minte de fiecare data cand ma gandesc la Eminescu.
2 comentarii:
Şi eu care credeam că (cel puţin în adolescenţă)nu e experienţă esenţială căreia să nu-i găseşti denumire într-un vers eminescian...
Cu toate astea, Eminescu pe scurt mie îmi sună aşa: "Şi dacă de cu ziuă se-ntâmplă să te văz
Desigur că la noapte un tei o să visez.
Iar dacă peste ziuă eu întâlnesc un tei
În somnu-mi toată noaptea te uiţi în ochii mei".
eu citeam cand eram mica, acum nu mai e de citit. nu te mai chinui, lasa-l.
Trimiteți un comentariu