A murit George Vasilievici. Imi pare atat de rau. L-am intalnit ultima data in ianuarie 2010, in Bucuresti. Era la fel de macinat ca inainte, dar parea mai increzator. Vroia sa se stabileasca in Bucuresti si sa-si gaseasca un serviciu aici. In gluma, i-am propus sa facem schimb, sa ma mut eu in Constanta, iar el sa stea in apartamentul meu din Bucuresti.
Peste cateva zile m-a sunat, spunandu-mi ca mi-a citit un poem care i-a placut, "Tot mai departe", propunandu-mi sa-i trimit un grupaj de poeme pentru "Tomis." I-am trimis textele, in schimb primind un fragment din romanul lui in lucru, Viseptol. Urma sa ne vedem peste doua zile, sa-i spun parerea mea despre acel manuscris. Intre timp, el a decis sa se intoarca in Constanta, ceva intervenise. Am aflat apoi ca s-a internat in Spital, ca nu-i mergea prea bine.
Peste cateva zile m-a sunat, spunandu-mi ca mi-a citit un poem care i-a placut, "Tot mai departe", propunandu-mi sa-i trimit un grupaj de poeme pentru "Tomis." I-am trimis textele, in schimb primind un fragment din romanul lui in lucru, Viseptol. Urma sa ne vedem peste doua zile, sa-i spun parerea mea despre acel manuscris. Intre timp, el a decis sa se intoarca in Constanta, ceva intervenise. Am aflat apoi ca s-a internat in Spital, ca nu-i mergea prea bine.
Sinuciderea lui George Vasilievici este o parte adanca din disparitia inocentei lumii, iar in sufletul meu - o durere grea, care sfasie si rostogoleste.
Dumnezeu sa te ierte si sa te imbratiseze. Sa ai grija si de Bobita, ca e mai mic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu