"Femeia nisipurilor" este capodopera lui Kobo Abe si una dintre cele mai importante carti pe care le-a dat literatura japoneza de dupa cel de-al doilea razboi mondial.
"Femeia nisipurilor" este romanul nesfarsitei griji asimilate conditiei umane; al interiorului camuflat, (partial directionat spre literatura existentialista), poetic si minimalist, care descopera fata suprarealista a unei existente acute, de filiera kafkiana.
Cartea este extrem de vizionara. Taietura imaginilor, shocking-ul cu care dezmembrarea rupestrului devine Absolut, abundenta detaliului, introspectia demoralizatoare, fac din acest neobisnuit roman o concentratie de imagini care se desfasoara ca o suma de diapozitive repetate obsesiv, mereu aceleasi.
Evadarea nu e necesara ca o revenire la stilul anterior de viata, ci ca un refuz in a asimila capriciile altor regnuri. “In preajma nisipului, orice lucru ce dispune de forma e goliciune. Curgerea lui, care neaga totalitatea formelor, e singura certitudine.”
Pasiunea lui Abe pentru fotografie poate fi foarte usor detectata prin capacitatea lui vizionara, imaginile sunt prelucrate atent, trecand prin diverse forme si filtre, regasindu-se, dupa multe reincarnari aperceptive, intr-un concret abisal, izolat, fara scapare. “Privi in sus la zidul de nisip/…/nici urma de om sau de scara, fireste.”
Lumea nisipului este omniprezenta, invadatoare, coroziva si plina de constrangeri. Nisipul e stapan absolut. Daca vrei sa te salvezi, nu ai nicio sansa: daca alergi, nisipurile te vor absorbi ca niste supape gurmande, iar fiind nevoit sa ramai, ploile fierbinti de nisip pulverizat iti vor invada definitiv sinusurile.
In acesta lume a eroziunilor, omul este un captiv care se lasa sedus de propria mutilare. O concluzie a cartii? Nu ai dreptul sa iubesti cand esti amenintat de nisip.
Profesorul Niki Junpei, pasionat de entomologie, pleaca intr-o expeditie in desertul din apropierea orasului Tokyo, cu ambitia de a descoperi noi specii de insecte. Ratacindu-se prin desert, profesorul ajunge intr-un sat amenintat de pericolul avalanselor de nisip unde va ramane prizonierul femeii care ii ofera ospitaliera un adapost. Evadarile planificate minutios ii esueaza.
"Femeia nisipurilor" este romanul nesfarsitei griji asimilate conditiei umane; al interiorului camuflat, (partial directionat spre literatura existentialista), poetic si minimalist, care descopera fata suprarealista a unei existente acute, de filiera kafkiana.
Cartea este extrem de vizionara. Taietura imaginilor, shocking-ul cu care dezmembrarea rupestrului devine Absolut, abundenta detaliului, introspectia demoralizatoare, fac din acest neobisnuit roman o concentratie de imagini care se desfasoara ca o suma de diapozitive repetate obsesiv, mereu aceleasi.
Evadarea nu e necesara ca o revenire la stilul anterior de viata, ci ca un refuz in a asimila capriciile altor regnuri. “In preajma nisipului, orice lucru ce dispune de forma e goliciune. Curgerea lui, care neaga totalitatea formelor, e singura certitudine.”
Pasiunea lui Abe pentru fotografie poate fi foarte usor detectata prin capacitatea lui vizionara, imaginile sunt prelucrate atent, trecand prin diverse forme si filtre, regasindu-se, dupa multe reincarnari aperceptive, intr-un concret abisal, izolat, fara scapare. “Privi in sus la zidul de nisip/…/nici urma de om sau de scara, fireste.”
Lumea nisipului este omniprezenta, invadatoare, coroziva si plina de constrangeri. Nisipul e stapan absolut. Daca vrei sa te salvezi, nu ai nicio sansa: daca alergi, nisipurile te vor absorbi ca niste supape gurmande, iar fiind nevoit sa ramai, ploile fierbinti de nisip pulverizat iti vor invada definitiv sinusurile.
In acesta lume a eroziunilor, omul este un captiv care se lasa sedus de propria mutilare. O concluzie a cartii? Nu ai dreptul sa iubesti cand esti amenintat de nisip.
Profesorul Niki Junpei, pasionat de entomologie, pleaca intr-o expeditie in desertul din apropierea orasului Tokyo, cu ambitia de a descoperi noi specii de insecte. Ratacindu-se prin desert, profesorul ajunge intr-un sat amenintat de pericolul avalanselor de nisip unde va ramane prizonierul femeii care ii ofera ospitaliera un adapost. Evadarile planificate minutios ii esueaza.
2 comentarii:
Genială carte, genial film. Descrierile sunt atât de palpabile. Oricât de multe probleme ai avea la capitolul imaginaţie, autorul reuşeşte să te transpună prin intermediul cuvintelor în faţa unui mare ecran, ca la cinema. Tot de acelaşi autor, recomand "Harta arsă"
Sandgirl, bine ai venit pe aici. Ai dreptate, e un roman genial. Citesc "Harta arsa" si "Barbatul-cutie". Te mai astept pe aici. Te pup.
Trimiteți un comentariu