Ismail Kadare – “Amurgul zeilor stepei”

“Era greu sa gasesti undeva in lume un spatiu atat de stramt in care sa se ingramadeasca atatea sperante de glorie eterna.”

"Amurgul zeilor stepei" este un roman autobiografic pe care Ismail Kadare l-a scris dupa 20 de ani de la evenimenetele care vor deveni subiect principal al acestei carti aparute in 1976.

Ne aflam in primii ani dupa moartea lui Stalin, cand Hrusciov incepuse destalinizarea Uniunii Sovietice, proces care va atrage furia liderului albanez Enver Hodja, un cunoscut prostalinist. Noua politica a Moscovei va duce la incetarea privilegiilor dintre Albania si Uniunea Sovietica, studentii si bursierii albanezi fiindu-le recomandate noi reguli de conduita in relatiile cu cetatenii sovietici, nepermitandu-li-se anturajul cu tinerele domnisoare moscovite.

In aceasta conjunctura politica, Ismail Kadare, bursier in tabara de creatie literara a Institutului Maxim Gorki din Moscova, va simti pe deplin atitudinea discriminatorie a scriitorilor rusi bursieri ai aceluiasi Institut, indreptata asupra albanezilor.

Fara a se victimiza, Kadare va fi atent la relatia amoroasa, dar imposibila, dintre el si rusoaica Lida Snieghina, o “blonda cu reflex argintiu de luna”, de care se va indragosti.

Romanul surprinde pe larg si flagelarea lui Pasternak, reactia intelectualitatii sovietice la auzul vestii ca Boris Pasternak, un scriitor necunoscut in breasla, primeste Nobelul pentru Literatura, in 1958, pentru “Doctor Jivago”, un roman considerat antisovietic si reactionar, o “provocare murdara a burgheziei internationale”. De asemenea, foarte interesanta este prezenta Jeniei Evtusenko, sotia importantului poet rus al secolului trecut.