August Strindberg - Insula Preafericitilor

“Societatea atinsese acum punctul culminant sau ideal al absurdului. Se dispretuia tot ce era de folos si se tinea la mare cinste tot ce nu era de folos.”

Puterea, stiinta si religia produc violenta si moarte. Aceasta este concluzia cartii lui August Strindberg, “Insula Preafericitilor.”

Romanul este o alegorie a societatii umane aflate in reorganizare si o satira politica, sociala si religioasa a lumii care cauta emanciparea.

Strindberg parodiaza si concentreaza povestea biblica a devenirii umane, a bunastarii paradisiace si a caderii in lume a omului.

O carte care dovedeste ca absenta legilor in societate, intr-o perioada de teocratie care se suprapune perfect cu crearea si asezarea omului in Paradis, inseamna dezvoltare si armonie universala, nu doar primitivism.

Legile nu sunt bune prin natura, ele agreseaza si compromit identitatea celor care trebuie sa le respecte.

O corabie cu condamnati suedezi naufragiaza pe o insula a bunastarii si fericirii. In absenta oricarei reguli sociale, noii locatari traiesc impreuna lipsiti de orice grija, violenta sau amenintare. Situatia se va schimba in momentul in care condamnatii sunt nevoiti sa se reorganizeze, sub conducerea unor regi care vor impune legi considerate necesare.