Am convingerea că după încheierea unui spectacol de operă, dacă a fost reușit, în sală rămâne spiritul celui mai aplaudat sunet.
Ascultând cu atenție poemele citite de V. Leac la cea de-a doua întâlnire literară de la Institutul Blecher, cred că poemul “sora unui copil de mingi” ar putea deveni oriunde cel mai aplaudat text dintre cele prezentate duminică, 4 octombrie.
Vă invit să-l lecturați și voi, în rândurile care urmează:
sora unui copil de mingi
.uneori îmi doresc să fiu o brichetă pierdută
o brichetă simplă cum erau pe vremuri
cu un corp verde mat, care, atunci când o aprinzi,
are o flacără roşie cît un O mare de tipar.
dar cred că mult mai interesant ar fi (sînt sigură de asta)
dacă aş fi gaz (dacă aş fi)
nu mi-ar plăcea să locuiesc într-o brichetă transparentă
din alea cu floare înăuntru
mulţi se joacă (fără să-şi dea seama) cu o astfel de brichetă
li se pare amuzant cum floarea se plimbă prin gaz
cum trece gazul dintr-un compartiment în altul
în nici un caz nu mi-aş dori să fiu gaz
într-o brichetă de genu' ăsta
în schimb tare mi-ar plăcea să fiu gaz
într-o brichetă din plastic mat
şi pe urmă cei care au obiceiul să se joace
nu ar şti în care compartiment e mai mult gaz
chestia asta m-ar amuza la culme
şi nimeni nu şi-ar da seama cînd sunt cu adevărat pe terminate
cînd mă gîndesc la lucru' ăsta simt că înnebunesc de fericire.
V. Leac este unul dintre puținii poeți adevărați ai Generației 2000. S-a născut la 3 iunie 1973, la Năsăud. A debutat în 2001, cu volumul “Apocrifele lui Gengis Khan”, Premiul pentru debut al USR, filiala Arad.
Alte volume publicate: “Sera cu bozii”, Ed. Mirador, 2003; “Seymour: sonată pentru un cornet de hârtie”, Ed. Hartmann, 2005 și “Dicționar de vise”, Ed. Cartea Românească, 2006.
Ediția a doua a Clubului de Lectură Institutul Blecher a fost moderată de poetul Claudiu Komartin, organizatorul proiectului. Alături de V.Leac a citit și Mihai Duțescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu