"Palatul Viselor" de Ismail Kadare

"Palatul Viselor" este o sintagmă a totalitarismului Imperiului Otoman aflat la un pas de dezintegrare și a primitivismului manipulării unei societăți care riscă să își piardă umanitatea.

Fața criminală a manipulării și controlării societății albaneze aflate sub mandat otoman ia chipul celei mai respectate instituții numite Palatul Viselor. Aici ajungeau caietele pe care fiecare albanez era obligat să își scrie visul avut peste noapte.
Fără a fi un spatiu mitic, Tabir Saray are destinația achiziționării, selectării și interpretării viselor.

Prezentată ca o mașinărie umană care funcționează automat, miza interpretării viselor era aflarea Marelui Vis, un vis săptămânal, mesianic, ales dintre miile de vise primite, după îndelungi expertize lingvistice. Marele Vis era considerat mai important decât “o armată întreagă sau toată adunarea diplomaților Porții”.

Cei care refuzau să-și mărturisească visele, erau aduși la Tabir Secret, “prin mijloace specifice statului”, anchetați, torturați și uciși. De asemenea, persoana care visase Marele Vis era interogată suplimentar, pentru a se avea toate datele autenticității visului.

Tânărul Mark- Alem este cel mai nou angajat din Departamentul de Selectare a Viselor de la Tabir Saray. Deși provine dintr-o familie nobilă albaneză, extrem de influentă, care se află prin tradiție în conflict deschis cu Puterea, proaspătul angajat devine în scurt timp obsedat de muncă, dar va rata interpretarea Marelui Vis. Este visul care, descifrat de alt interpret, va duce la arestarea familiei lui și-i va ucide un unchi.
Mark își dă seama că “originea tuturor relelor este visul”, dar acceptă provocarea de a conduce Palatul Viselor imediat după descinderea gărzilor sultanului la casa familiei lui.