: să-mi dărâm casa,
să sugrum animalele în ogradă
cu palmele.
să mint o femeie până mă va iubi mult
să o leg de un zid
să-i tai cu o foarfecă părul
să-i omor lişiţele cu o lopată
să-i bat obrazul cu scuipat
rece.
apoi să mă așez
pe jos
cum se așază și praful pe o lampă
aprinsă.
8 comentarii:
Hmmm....Poetic, salbatic, infuriat...Am o intrebare: Cine e responsabil pentru scufundarea corabiilor tale? :))
Thx. Nu cred ca sunt inca scufundate..hehe...probabil apele nu sunt foarte adanci :)
atunci nici nu incerca sa le adancesti!
Kati, promit să țin cont de sfatul tău. Dar crezi că poemele mele sunt prea triste?
Sa zicem ca...un pic prea violent...de triste...
Sa tii furia in tine e ca si cum ai prinde un carbune incins pe care vroiai sa-l arunci in altcineva.Tu o sa te arzi!
Într-o lume plină de ură, trebuie totuşi să îndrăznim să sperăm. Într-o lume plină de furie, trebuie totuşi să îndrăznim să alinăm. Într-o lume plină de disperare, trebuie totuşi să îndrăznim să visăm. Într-o lume plină de neîncredere, trebuie totuşi să îndrăznim să credem.,
cu respect,
flutur calator
A elibera uria si tristetea inseamna a ne intoarce la copilarie.Numai copiii isi elibereaza sentimentele fara a astepta parerea altora.Felicitari pentru copilaria pe care ai pastrat-o in adancuri si o lasi sa respire la suprafata...
@ Merci, flutur calator, te mai astept pe aici;
@Kati, in copilarie eram lipsit de furie si tristete.
Trimiteți un comentariu