vineri, 30 octombrie 2009

Lampa

: să-mi dărâm casa,
să sugrum animalele în ogradă
cu palmele.

să mint o femeie până mă va iubi mult
să o leg de un zid
să-i tai cu o foarfecă părul
să-i omor lişiţele cu o lopată
să-i bat obrazul cu scuipat
rece.

apoi să mă așez
pe jos
cum se așază și praful pe o lampă
aprinsă.

8 comentarii:

kati spunea...

Hmmm....Poetic, salbatic, infuriat...Am o intrebare: Cine e responsabil pentru scufundarea corabiilor tale? :))

Gabriel Daliș spunea...

Thx. Nu cred ca sunt inca scufundate..hehe...probabil apele nu sunt foarte adanci :)

kati spunea...

atunci nici nu incerca sa le adancesti!

Gabriel Daliș spunea...

Kati, promit să țin cont de sfatul tău. Dar crezi că poemele mele sunt prea triste?

kati spunea...

Sa zicem ca...un pic prea violent...de triste...

Anonim spunea...

Sa tii furia in tine e ca si cum ai prinde un carbune incins pe care vroiai sa-l arunci in altcineva.Tu o sa te arzi!
Într-o lume plină de ură, trebuie totuşi să îndrăznim să sperăm. Într-o lume plină de furie, trebuie totuşi să îndrăznim să alinăm. Într-o lume plină de disperare, trebuie totuşi să îndrăznim să visăm. Într-o lume plină de neîncredere, trebuie totuşi să îndrăznim să credem.,
cu respect,
flutur calator

kati spunea...

A elibera uria si tristetea inseamna a ne intoarce la copilarie.Numai copiii isi elibereaza sentimentele fara a astepta parerea altora.Felicitari pentru copilaria pe care ai pastrat-o in adancuri si o lasi sa respire la suprafata...

Gabriel Daliș spunea...

@ Merci, flutur calator, te mai astept pe aici;

@Kati, in copilarie eram lipsit de furie si tristete.