DOUĂ POEME
*
Cât am iubit să trec prin deșertul
Arava
în mica noastră mașină roșie,
sfărâmând între degete o bucată de pâine.
Tatăl meu, mama mea și cu mine într-o colivie
mică, fericiți.
*
Acum mulți ani, spre sfârșitul războiului,
o casă aproape dărâmată.
Și încă una
și abia apoi războiul s-a terminat.
Douăzeci și doi de ani de război
sunt amestecați într-o dezordine minunată în
capul meu.
Primii zece ani au fost greu de suportat,
iar ultimele zile, insuportabile.
Traducere de G. Daliș