marți, 27 martie 2012

Un poem inedit de V. Leac

din ciclul "câini care mi-au schimbat viaţa"


Jacky

.au crezut c-o să-l sfâşie şi ei o să se distreze
bucur tolănit la soare nu s-a sinchisit a mişcat puţin botu
jacky a început să sară în jurul lui să se bage în seamă că
e şi el acolo că vrea şi el să se joace s-a rostogolit până l-a atins
în fine chestii d’ale lor
dacă bucur ciulea urechile jacky lătra de nebun la pereţi
când îl trăgeam mai tare de urechi urla şi bucur rânjea războinic
nu cred că vă imaginaţi ce făceau când îi duceam la plimbare

după faza cu aruncatul în cuşcă jacky a rămas la noi
iarna cu botu şi labele în calorifer lungit pe păturiţa lui
cu corali hei câine de recif şi băga o moacă de câine curios
din toamna lui 2009 a început cu fobiile
acum nu-i mai ţinea nimeni spatele
aproape că nici de plimbări nu mai avea chef

când îmi amintesc după atâţia ani pot spune că-n 2009
numai câinele ăsta – escroc sentimental – ne-a salvat relaţia
numai el a făcut ca lucrurile să meargă mai departe
în ziua când a găsit biletul în gang
(mare fericire)
o hârtie murdară
dând din coadă a lăsat-o să cadă lângă bol
ai găsit-o şi-ai venit cu lacrimi în ochi
m-ai îmbrăţişat
jacky a adus biletul ăsta
ascultă ai zis

„Vino peste 30 de minute. Te aştept.
Dacă vezi că eşti urmărit fluieră de 3 ori.
O să vin să te-ajut ha-ha-ha ştii tu unde.
Dacă vezi că-ţi vorbesc urât să ştii că joc teatru.
Tu fato, mă forţezi să te love. Doar eşti actor.
La revedere. Te poate urmări copilul Eduard.
Vezi ce faci. Te pup! La revedere! Ştii tu ce urmează.”

aşa-i că-i drăguţ
mă întreb cine l-o fi aruncat tocmai la noi în gang
mai mult ca sigur destinatarul în drumurile lui

nu credeam nimic din toată povestea asta când m-ai privit
am lăsat garda la ce bun să la ce bun oricum n-are sens
o ţineam pe alcool zile în şir insuportabil vorbeam în bucătărie
baden baden delirum disperare
dimineaţa întins pe burtă ca-n pădurea de bambus nu ziceam nimic
pentru că nimic pe lumea asta nu-i mai enervant
când ţi-e rău şi cineva vine la pat şi te roagă să-i guşti mâncarea
atunci chiar îţi vine să pui mâna pe armă
n-o faci închizi ochii şi te chinui aşa până la prânz

nici măcar jacky care se freca de mine simţind că am probleme
nu-mi era de nici un ajutor cu întreruperi mă lingea în somn pe faţă
îl auzeam cum îmi vorbeşte: „sunt el mai ericit îine animal
de aită escroc sentime’tal dacă aş mai ham ceva halte rase cum am văz
ştiu că e ericulos dacă nu imposibil cu ham-ham oase moi
şi-o limbare cu pipi-kaka în ădurea de plopi
te aştept acază pe recif ”

eram lac de transpiraţie şi durere
toate astea se întâmplau demult
la început de mileniu.

3 comentarii:

pasquinel spunea...

Cam rar treci pe-aici, pe-acasa...

Auto Iasi spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Gabriel Daliș spunea...

@ pasquinel, am fost acasă acum o lună, unde am stat doar opt ore, apoi am ajuns la Spital, la Rădăuți, la 1 noaptea, într-o criză pancreatică. Patru zile în perfuzii, apoi m-au externat și m-am întors în București. O afacere, nu? Mai ales că nu mai trecusem pe la ai mei din august, anul trecut.