(II)
: grădinarul ne-a promis scaune lângă frezii, apoi a dispărut fără urmă. zece nopți le-au trebuit polițiștilor să îi găsească trupul. semăna cu un castron de cupru, au scris ziarele.
apoi o femeie cumsecade l-a îmbrăcat și a inventat despre el o poveste burgheză.
noi am asistat în picioare ca sigiliile pe un perete fals.
(VII)
: lovesc pentru a sta ore în șir într-un pod înțesat de păianjeni rotocolul sandalelor mă nimerește.
văd iarba pe care dorm doi grauri. să nu mă apropii, sunt avertizat. să nu mă ating. las pușca de vânătoare lângă coloane.
mă ghemuiesc în cap. îmi țin în pereți labele.
mărunțesc într-o amorțeală obișnuită dormitoarele. am pielea cu care tai sticla.
(VIII)
: sunt o fantomă de acoperiș. atunci când moare prin somn câte un om, eu mă ascund pentru o seară la el în grădină și îl aștept să intre în casă ca înainte.
fantezia mea este lupul care mănâncă, botul lui putred de-atâta joacă, mușcă, rostogolește, calcă, smulge, aruncă dur cu mâncare.
: grădinarul ne-a promis scaune lângă frezii, apoi a dispărut fără urmă. zece nopți le-au trebuit polițiștilor să îi găsească trupul. semăna cu un castron de cupru, au scris ziarele.
apoi o femeie cumsecade l-a îmbrăcat și a inventat despre el o poveste burgheză.
noi am asistat în picioare ca sigiliile pe un perete fals.
(VII)
: lovesc pentru a sta ore în șir într-un pod înțesat de păianjeni rotocolul sandalelor mă nimerește.
văd iarba pe care dorm doi grauri. să nu mă apropii, sunt avertizat. să nu mă ating. las pușca de vânătoare lângă coloane.
mă ghemuiesc în cap. îmi țin în pereți labele.
mărunțesc într-o amorțeală obișnuită dormitoarele. am pielea cu care tai sticla.
(VIII)
: sunt o fantomă de acoperiș. atunci când moare prin somn câte un om, eu mă ascund pentru o seară la el în grădină și îl aștept să intre în casă ca înainte.
fantezia mea este lupul care mănâncă, botul lui putred de-atâta joacă, mușcă, rostogolește, calcă, smulge, aruncă dur cu mâncare.
visez dacă ajung la timp, pe un pat pliant în carouri.
(IX)
: ne este somn tuturor. 400 metri garduri pare același singur cocktail din aeroport.
femei și bărbați, priviți la acest loc plin de perne, la baldachinele aduse de avioane și la veiozele care nu se aprind!
să dormim fără destinație! frica ne-a adus deja pahare cu apă.
(X)
: copilăria mea la țară a fost plină de înmormântări. trenurile riscau să fie trimise în depou cu copii, lehuzele se aruncau de pe pod, mecanicii furau șuruburi și perdele din locomotive.
locurile în care mă ascundeam eu păreau cunoscute tuturor, secretele se răsfoiau a doua zi prin toate gurile știrbe. nu mi-a ieșit nimic din tot ce am ascuns.
primul meu sărut a fost o palmă.
soarele, îl văd și acum, un cucui. am spinarea plină de linii de parcă m-ar fi bătut ai mei cu un copac desfrunzit. voi rămâne astfel copil mereu.
se întuneca nebun, înăbușit. mi se spunea că mă uit ca sălbaticul. aș fi vrut să-mi pun în ochi picături de motorină fierbinte.
soarele, îl văd și acum, un cucui. am spinarea plină de linii de parcă m-ar fi bătut ai mei cu un copac desfrunzit. voi rămâne astfel copil mereu.
se întuneca nebun, înăbușit. mi se spunea că mă uit ca sălbaticul. aș fi vrut să-mi pun în ochi picături de motorină fierbinte.
(XIV)
: de la distanță – corturi, de aproape – cranii. copiii au ieșit din mormintele surpate peste straturile de compozit.
mingea lor prinde viteză. migrează înspre stadion, am auzit primele rezultate. cana de porțelan a apărut unui băiețel însorit de frică.
