sâmbătă, 25 decembrie 2010

trei cărți, trei opinii (II)

1. m. duțescu, și toată bucuria acelor ani triști, ed. Cartea Românească, 2010 (debut)

Lipsa unității este marele atuu al acestei cărți întrucât tocmai aici se regăsesc multiplele perspective pe care le deschide din mijlocul paginilor ei și care urmăresc într-un decupaj realist al vieții, cutremurătoare și empatice structuri lirice. Cotidianul devine epurat și inteligent, știința construirii unui text percutează ca o bătaie puternică a unui mușchi încordat, de la primul la ultimul vers din carte. O altă calitate a textelor este emoția, metabolizând lent structuri afective, romantice, nu romanțioase, care nu-și pierd calitatea de a fi poezie de cea mai bună calitate. m. duțescu reușește de departe cel mai bun debut al acestui an.
.
2. Adrian Diniș, Poezii odioase de dragoste, ed. Vinea, 2010 (debut)
Adrian Diniș ar fi putut scrie un ghid, cum să-ti ratezi debutul în literatură, pentru că dezamăgirea produsă de lectura acestei cărți așteptate a fost atât de mare încât m-am simțit dintr-o dată captivul unei glume cu camera ascunsă. Miza narativă exasperează, poemele nu reușesc să acumuleze sau, în cazul deja fericit, să sugereze ceva. Știam că Diniș este nemulțumit de unele texte din carte, pe care le considera grăbite, dar să nu găsești aproape niciun poem într-o întreagă carte, mi se pare deja foarte puțin. Titluri nefericite, Orașul peste care am făcut dragoste sau Cum a început toamna iernii mele, construcții planturoase, nedefrișate. Cu toate acestea, mare problemă a acestei cărți este că indiferent dacă îi citești un singur poem sau o parcurgi în întregime, nu ai pierdut sau câștigat nimic altceva. Ai senzația unei compoziții locvace a unui optzecist aventurier și ghiduș. Și, totuși, unde este poezia? Maldăre de cuvinte, hălci vulnerabile într-un volum pe care, dacă îl citești, se descompune și el. La propriu.

3. sorin despoT, apasă, ed. Cartea Românească, 2010 (debut)
O carte unitară la nivel stilistic și tematic, scrisă atent, cum alteori marii pictori își perfecționau lucrările în camere obscure, după minuțioase calcule optice. Cu toate acestea însă, ceva îi lipsește acestei cărți, cu siguranță nu știința construcției textului, nici miza retorico-imagistică, ci, probabil, latura credibilă a autenticității ei. (Asta mi s-a întâmplat și citind Not for sale a Domnicăi Drumea, unde, în afara cărții, poemele parcă se pulverizau nicăieri.) De remarcat însă la despoT câteva titluri ale unor poeme pentru care recomand această carte: aici, plutesc (m-a strâns în brațe și mi-a șoptit), superbul hohote sau deja smash hit-ul cadou.
despoT scrie cu tandrețe, fascinat de propria poezie, într-un mecanism tactil, cu vârfurile degetelor, pe hârtie. apasă este un debut reușit, inteligent, dar care mai mult pipăie. Poate și din eleganța autorului lui.

2 comentarii:

sorin despoT spunea...

mulţumesc, gabi. mă onorează cuvintele tale. pipăie întregul volum, e adevărat... în ciuda "smash-hiturilor" prezente sau nu între acele pagini. mi-am asumat ideea că scriu un volum de debut şi nu am vrut să deranjez prea tare. asta e reacţia mea firească la o "lume literară" care m-a primit, să spunem, lipsit de entuziasm. în fine... planul e să mai scriu un volum în următorii doi ani. pentru acesta voi scrie mai zîmbitor şi cu mînecile suflecate. :))

un an nou pe măsura aşteptărilor tale îţi urez.

c u soon.

Unknown spunea...

Te îmbrățișez, Sorin, pe tine împreună cu cartea. Să ne revedem cu bine!