marți, 14 decembrie 2010

Trei cărţi, trei opinii

1. Fabio Geda – În mare sunt crocodili

Invaziv şi plin de neprevăzut este acest roman abordat ca o stringentă nevoie de viaţă, periculos precum anumite politici contemporane şi agresiv ca societatea de astăzi, moştenitoare a unor false principii de civilizaţie. Suntem clandestinii propriei noastre existenţe şi devenim străini în afara ei.
Un roman care dovedeşte că şansa pe care trebuie să şi-o acorde uneori oamenii poate depăşi orice barieră culturală, politică sau ontologică. Noţiunea de ilegalitate aproape că dispare, în sprijinul unei libertăţi care trebuie câştigate cu orice riscuri. Abandonul, copilăria copleşită de riscuri şi de singurătate, căutarea unei vieţi mai bune fac din acest volum o epopee actuală a spiritului uman, ca parte a unei zone de demnitate şi protecţie aflate mai departe ca niciodată. Imigraţia, de această dată, nu înseamnă neapărat o viaţă mai bună, ci asumarea dreptului de a trăi pur şi simplu.
Bestseller în peste 20 de ţări, În mare sunt crocodili de Fabio Geda este o carte care te urmăreşte ca un vis tulburător, într-un dialog plin de spaime şi riscuri. O scriitură impecabilă, suavă şi rece, dialoguri incredibile în care se întrezăreşte perspectiva continuă. Romanul îşi merită pe deplin succesul internaţional şi traducerea splendidă în limba română.

2. Radu Vancu – Sebastian în vis

O carte a fantasmelor juvenile, a ambiţiilor în a cunoaşte de la început lumea prin imaginaţie; o lume care se desfăşoară minuţios şi lent ca un scenariu de benzi desenate; o sociogeneză miniaturală în răspunsul “tremurului covoraşului grena”, sub privirea lui Sebastian. Noi inventate personaje, fluturcai, Nietzschuleţ, broscoporc, pisicâine, Sindbăduţ, alături de deja cunoscutele personaje din poveştile clasice, neameninţate, (Bau-Bau devine înţelegător şi empatic, pentru prima dată), alcătuiesc un univers poetic rafinat, fără a dezlănţui tertipuri în medii aseptice sau mult figurative. O lume sensibilă ca în interiorul unor petale acoperind un pistil. De la “Exerciţiile de stil” ale lui Queneau (sau "Platero y yo" a lui Juan Ramon Jimenez), nu am mai găsit în nicio altă carte o măiestrie a limbajului care guvernează orice exerciţiu al logicii sau orice gravitaţie care fagocitează fantasma. Acurateţe în formă burgheză, detalii care prind vibraţii; cromatici succesive, asemenea unor mici aripi care în mişcările lor descoperă trupul mic, incert, conturul unei noi fiinţe în univers. Sper, o capodoperă cinematografică să-i urmeze scenariului ascuns în această carte plină de mirări şi miracole. Celebra “Maria Mirabela” poate avea un partener pe măsură, pe Sebastian în Vis.

3. Gunter Grass – În mers de rac
Premiul Nobel pentru Literatură, 1999

O carte documentată şi densă, pe alocuri extrem de plictisitoare, garnisită cu o secţiune consistentă de Note, care dă senzaţia apropierii ei mai mult de o lucrare academică decât de literatură. Citind-o, am simţit un soi de blocaj în ceea ce priveşte dramatismul poveştii în sine şi o lipsă de acuitate, mai ales la nivelul dialogurilor, care se poate datora traducerii făcute, probabil, neglijent.
În mers de rac este o scriere interesantă care aduce în lumină puterea premoniţiilor unor vremuri abandonate. Oare scufundarea Titanicului a fost catastrofa secolului XX sau a existat un alt vas care a avut o soartă mai nefericită? Torpilat de forţele sovietice în aceeaşi zi în care Hitler, cu 12 ani mai devreme, la 30 ianuarie 1933, ajunsese la putere, vasul Wilhelm Gustloff vine ca o furtună a fantomelor trecutului gata să zdruncine vremuri oricum dure.
Drama adevărului istoriei, de această dată, copleşeşte orice tehnică literară.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Gabi, de ce nu scrii si proza? Cred ca ti-ar iesi de minune.

Gabriel Daliş spunea...

Scriu si proza, dar nu ca s-o arat si altora :) Merci pt apreciere.