duminică, 26 decembrie 2010

O frază, un vers, o carte (VII)

Matthew Sweeney, A picnic on Ice/Picnic pe gheață, editura Universității de Vest, colecția Atoz, Timișoara, 2003, pag. 25-27. Traducere de Dana Crăciun și Claudia Doroholschi.

PATUL BUNICULUI

Bunica era aliata mea.
Mă ajuta să ies pe fereastră
și o lăsa deschisă-n urma mea.
N-o deranja nici ce făceam,
nici cât stăteam.
Aș fi putut să mă culc cu tine
în patul ei. Dar în loc de asta
săream pe geam afară
și mă-ndreptam spre cimitirul
luminat de-un singur bec
de la marginea orașului.
Era încuiat, firește,
dar un porc îndoise cândva două bare
încercând să intre. Mă furișam
prin spatele bisericii,
apoi, în beznă, număram
crucile până ce degetele mele
descifrau numele bunicului.
În timp ce-așteptam i-am spus
totul despre tine,
și i-am cerut voie să facem
ce-am făcut deasupră-i.
Apoi apăreai tu tremurând,
cu toate că era vară,
șoptind întruna că e-o nebunie
până ne lăsam pe patul bunicului.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Ce mult imi place, Gabi. La Orastie nu ajungi?

Unknown spunea...

Și mie îmi place mult acest poem. Nu știu când/dacă voi ajunge în curând la Oraștie.