Un poem de Cezar Ivănescu

Rimaya

!în oraşul acela bolnav
am iubit trei femei:
una e de-acum bătrână
şi-i seamănă din ce în ce mai mult Morţii,
una e lângă mine
amintindu-mi că şi ea va muri
oficiază carnal
oculta prezenţă a Morţii,
una a rămas în oraşul acela bolnav
şi plânge sângele meu după ea
căci n-o voi mai atinge
cum nu voi mai atinge tronul Morţii:
o voi numi Rimaya
şi-n numele ei voi pluti
ca un sicriu de nufăr
până ce mă va opri cu pieptul
o lebădă!