Laura Markovski a castigat Premiul "Constantin Virgil Banescu", sambata, la Targoviste, in cadrul primei editii a Zilelor de Poezie "Constantin Virgil Banescu". Premiul i-a fost inmanat de catre mama poetului, Doina Banescu.Laura Markovski s-a nascut in 1986, la Bucuresti. A absolvit Stiintele Politice SNSPA si este masterand in Marketing Politic. A debutat in Tribuna, cu un grupaj de poeme, si a tradus Vaclav Havel - Scrisori catre Olga (2009, Art) si Susan Sontag - Despre durerea celorlalti, in curs de aparitie la Humanitas.
Baladă mută
În stomacul meu creşte un fagure
din care ciugulesc tăunii
prin cotloanele lui şuieră cuvintele tale.
frica asta ne amorţeşte
Nu mă laşi să-ţi vorbesc
pentru că am gura plină de lăcuste.
Noapte de noapte, ele aşteaptă s-adormi,
se-ngrămădesc una în alta
ca o armată cu platoşele pregătite
şi se aruncă, rând pe rând,
în golul dintre noi.
am uitat cum arată mâinile tale
Nepăsarea ne încălzeşte la sânul său
ca o jivină chircindu-şi trupul
ca să-şi aline puiul zgribulit.
am început să iubesc liniştea.
Pânză măruntă
Toate drumurile duc aici, obişnuiai să îmi spui.
Oricât te-ai strădui, tot la noi ajungi.
Apoi îţi pironeai privirea în crinii mărunţi de pânză,
aşezai ceşcuţa cu un clinchet.
Atunci se făcea zi şi toate fiinţele îşi înghiţeau respiraţia
atâta linişte era când vorbeai.
În mica noastră bucătărie miroase mereu a somn.
Aici se plămădeşte lumina.
Un dans
în fiecare noapte, pinguinii
se adună pe acoperişuri
şi dansează polka
aseară am urcat la ei
cu gura plină de gheaţă
şi m-am lungit la picioarele lor
pe nesimţite, m-au înconjurat
mica mea orchestră de invalizi
şi-au început să dea din aripi
până m-am speriat c-am să te pierd.
acum, pinguinii sunt parcă mai potoliţi
îşi dau târcoale bănuitori
şi par să-şi fi uitat dansul.
După toate astea
nu mai ştiu
cum să îmi simt corpul
un accesoriu delicat, o ghiulea,
o mănuşă de mohair
o gură caldă în care să se înece
şi ultima noastră ninsoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu