Cred ca poezia Marianei Marin, anticipand mereu suferintele unor vremuri fara vindecare, este destinul implinit al Hannei Frank (personaj -obsesie in lirica M.M.), care si-a dorit atat de mult sa devina scriitoare.
Mariana Marin si Hanna Frank au impartit acelasi destin tragic, daruindu-si reciproc o existenta pe cat de nedreapta, pe atat de lipsita de speranta.
Mariana Marin si Hanna Frank au impartit acelasi destin tragic, daruindu-si reciproc o existenta pe cat de nedreapta, pe atat de lipsita de speranta.
Destin
Se iubeau
dar nu pentru că se vedeau rar
- aşa cum s-a consemnat mai târziu.
Se iubeau pentru că aveau aceeaşi frică
şi aceeaşi cruzime.
Făceau lungi plimbări prin cartierele vechi
şi îşi înscenau unul altuia viitorul
/ praf şi pulbere,
praf.../
3 comentarii:
Poezia asta e prea trista. Ceva mai vesel n-ai gasit?
Un poem foarte bun, finalul îmi amintește de poemul „Poetul ca și soldatul” a lui Nichita Stănescu :
„Poetul ca și soldatul
nu are viață personală.
Viața lui personală este praf
și pulbere.”
@Anonim: Nu.
@quasiote: da, este un poem foarte bun
Trimiteți un comentariu