luni, 22 martie 2010

Un poem de Mariana Marin

"Destin" este unul dintre cele mai frumoase poeme ale Marianei Marin pe care, culmea, l-am intalnit de doua ori in aceeasi carte, Zestrea de aur, Ed. Muzeul Literaturii Romane, Bucuresti, 2002, paginile 97 si 152.
Cred ca poezia Marianei Marin, anticipand mereu suferintele unor vremuri fara vindecare, este destinul implinit al Hannei Frank (personaj -obsesie in lirica M.M.), care si-a dorit atat de mult sa devina scriitoare.
Mariana Marin si Hanna Frank au impartit acelasi destin tragic, daruindu-si reciproc o existenta pe cat de nedreapta, pe atat de lipsita de speranta.


Destin

Se iubeau
dar nu pentru că se vedeau rar
- aşa cum s-a consemnat mai târziu.
Se iubeau pentru că aveau aceeaşi frică
şi aceeaşi cruzime.
Făceau lungi plimbări prin cartierele vechi
şi îşi înscenau unul altuia viitorul

/ praf şi pulbere,
praf.../

3 comentarii:

Anonim spunea...

Poezia asta e prea trista. Ceva mai vesel n-ai gasit?

Anonim spunea...

Un poem foarte bun, finalul îmi amintește de poemul „Poetul ca și soldatul” a lui Nichita Stănescu :
„Poetul ca și soldatul
nu are viață personală.
Viața lui personală este praf
și pulbere.”

Unknown spunea...

@Anonim: Nu.
@quasiote: da, este un poem foarte bun