miercuri, 6 ianuarie 2010

2009 Bis

Am crezut ca sfarsitul lui decembrie, asemenea unui stavilar, va pune capat suferintelor de peste an, adunate cu zecile, iar ultima clipa a anului care se incheie, se va ridica atat de mult incat nimic din ce a fost in 2009 nu va putea trece peste: sinuciderea lui Virgil, boala mamei, propria fuga continua prin mine insumi.

In schimb, suferintele din 2009 au inceput sa cada, aceleasi, din varful lui 31 decembrie, inspre 2010, cu forta unui fluviu clandestin din amonte.

2 comentarii:

kati spunea...

Daca ai credinta cat un bob de mazare...(vreau sa aud de la tine continuarea)

Gabriel Daliș spunea...

poti muta si muntii din loc :)