un poem nou (în lucru)

max blecher

: o ladă deschisă,
singura fereastră și altcineva.
m-a strigat din prima și n-am schimbat-o.
cu ochi decojiți de atâtea pastile
îmbrățișări căzute de pe tricouri sufoc.
motocicleta s-a izbit într-o camionetă.
mănunchiurile de oase, pulverizate
în patru insecte. peste copac, insecta lui max. insecta lui livius. insecta
lui gherasim
ne bate. în pătrate. bate. în romburi.//
sunt încordat și singur într-o cămășuță,
scuip bucățele din zeci de cuvinte. întunecat toată noaptea
m-am învelit cu o bătaie.
fâșâie tristețea care a acoperit paharele cu o sârmă,
pe horn ies rufe atât de albe, îmbracă-le.
îmbrățișările strânse adâncesc canapeaua, limonadele
ca palmele unor copii, desfăcute.
pe moarte.